Herta M: „Nu! A fost un mod al autorilor de a se eschiva”. Toţi în aceeaşi barcă?

Întâlnirea dintre Gabriel Liiceanu şi Herta Müller de la Ateneul Român încă lasă loc interpretărilor şi analizelor dialogului dintre cei doi intelectuali.„Nu! A fost un mod al autorilor de a se eschiva”, a fost răspunsul Hertei Müller legat importanţa cărţilor scrise înainte de ’89 de cei care nu s-au aliniat politicii partidului comunist. Chiar dacă răspunsul brutalizează şi şochează de la bun început, el este unul riscat prin afirmarea cunoaşterii depline a intenţiilor autorilor. Cultura nu trebuie să fie supusă vreunei determinaţii anume în drumul exprimării sale, manifestarea sa este una liberă. În acest sens, nici regimul communist nu trebuie să închidă cultura în vreo container anume, cu toate că şi de acolo aceasta va “cugeta”, precum creierele în container ale lui Putnam.

Dar ce ar fi putut face intelectualii acelor vremuri împotriva comunismului? În mod cert Herta Müller i-ar fi dorit pe toţi activi împotriva sistemului, inarmaţi până în dinţi cu creioane, gata să umple mii de pagini în care să scoată la iveală…să arate lumii. Dar acum se ridică o întrebare fundamentală: acest lucru nu este sinonim oare cu pierderea identităţii culturale, a ceea ce scrii şi a intenţiilor tale ca om de cultură? Constantin Noica nu a vrut să renunţe la ceea ce văzuse la Martin Heidegger, nu a vrut să renunţe la…el. Este un act de egoism pe undeva, însă argumentabil din ipostaza a ceea ce Contantin Noica avea să transmită culturii din România. Rezistenţa prin cultură devine pentru Herta Müller o chestiune fără fond, care a dus la absenţa unui mare număr de disidenţi autentici şi o minoritate de opozanţi. Ei bine, în momentul în care a existat o pătură de intelectuali care era în mijlocul comunismului şi rezistau prin obiectul gândirii lor neafectate de social, eu cred că se poate discuta despre rezistenţă prin cultură. Putem interpreta, cred, lucrurile şi dintr-o altă perspectivă: nu scrierea unei lucrări înainte de 1989 a reprezentat eschiva, ci plecarea şi renunţarea la identitate! Alţi ochi nu vor putea să vadă în această afirmaţie decât încununarea publică, în mediul pe care l-ai părăsit şi în care ai revenit, a propriului act, fără a ţine cont prea mult de faptul că oamenii de cultură autentici au existat pur şi simplu şi aici. Sigur, o bună parte din lucrările din acea perioadă scrise în spaţiul cultural român sunt trecute sub semnul întrebării, însă ce se întâmplă cu restul, cu cei care au scris şi au făcut-o bine? A te lupta cu sistemul comunism direct presupunea: fie să ieşi din el, (cu toate că există n motive pentru care unii au preferat să rămână, de la cele profund culturale, identitare sau idealiste, până la cele mai practice), fie să îţi asumi un soi de luptă de gherilă.

„Nu! A fost un mod al autorilor de a se eschiva” reprezintă o modalitate aspră de a pune la îndoială modul de manifestare al intelectualilor, al artiştilor, autorilor, oamenilor de cultură în general, din acea perioadă…toţi în aceeaşi barcă. Şi da, domnule Petre Barbu de la Adevărul, poţi să reciteşti oricând “Jurnalul de la Păltiniş”, însă nu “există ori disidenţă, ori tăcere, laşităţi şi compromisuri”. Poţi apoi alege: “să-l laşi la locul său în bibliotecă, să-l cobori cu un raft ori să-l scoţi din viaţa domniei voastre”. Este alegerea fiecăruia…este interpretarea fiecăruia.

Citeşte aici articolul semnat de Petre Barbu în Adevărul.

Advertisements

One thought on “Herta M: „Nu! A fost un mod al autorilor de a se eschiva”. Toţi în aceeaşi barcă?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s