Studentie…ehe, filosofie…

Am ascultat piesa celor de la Rammstein:

si mi-am adus aminte de vremurile studentiei, atunci cand citeam la Logica simbolica ascultand Rammstein – Mutter sau alte chestii din astea. Doamne, ce vremuri! Eram cazat in anul II intr-un celebru hotel de 4 stele: Caminul 16…eram in camera cu oameni faini, infratiti cu o alta camera, cu alti oameni faini. Ma durea in papuci de lumea reala…Nu stiam niciodata cati bani aveam in buzunar, pierdeam sirul zilelor, iar singurele randuri la care ma asezam ordonat erau randurile din cartile citite. Ma trezeam cand aveam chef si dormeam cand imi spunea creierul ca nu mai poate. Adormisem intr-o noapte la ora 5.00 cu Kant in mana, colegul de pat etajat din camin era deja dus…O luam de la capat, ce dracu conta ca-i 5.00.  Stomacul imi era in coma de la lichidul negru care ne tinea in priza pe amandoi. Hai la o cafea, prietene…mai avem drum lung pana la descoperirea tuturor conceptelor pure ale intelectului! Le descopeream mereu dupa o noua atipire si o alta cana cu cafea. Cine, ce, cum? Habar nu aveam. Nu conta ca se scufunda planeta, atata vreme cat este deschis la biblioteca si ca mai am timp sa termin partea aia..aia de mi-am propus-o dupa ce o termin p-asta sau ca hotelul in care stau mai este disponibil, iar sala de conferinte, camera noastra, ma primeste cu oaspeti de seama intr-ale grairii!! Personajele din decor, de exceptie, o regie bine pusa la punct…cei implicati pot confirma 🙂 Mai erau si intrunirile de pe Petru Maior, acolo de unde plecam in papuci la BCU in anul I, ca de…puteam. Era o camera imensa, cu tavanul inalt si o oglinda de cristal pe perete. Ne strangeam acolo, ne puneam pe jos, in cerc, si povesteam. Veneau din toate partile: camine, clujeni autentici sau care de pe unde putea. Magie!

Imi aduc aminte de raftul de 1 euro de la Humanitas, libraria de pa Napoca. Imi facusem un traseu pe acolo, aproape zilnic. Altii, Mircea stie mai bine, citeau carti acolo, fara sa le cumpere. Cate 30-40 de pagini pe zi…intr-o saptamana-doua termina un volum. Si sefa de magazin il cunoastea deja: lasati-l pe baiat, citeste zilnic la noi.

Imi aduc aminte de perioada Camin 17. Ma intreceam cu Cristina, actuala mea sotie, la citit, eram intr-un continuu maraton al proiectelor. Seria filmelor insemna pierderea notiunii zilelor…parca am inceput de vineri, e marti, miercuri? Atunci ne-am depus fiecare si primele cereri pentru tabara la munte. Am facut de toate cu  bani putini sau chiar fara bani: trasee pe munte, deplasat moca de la Rasnov cu o masina a unor ciobani – evident am stat in spate, acolo unde aia isi tineau oile, stat la clasa I din Brasov pana in Predeal, fara sa fi avut bilete de asa ceva si chestii de genul.

Faceam parte dintr-un cerc inchis, elitist…ne intalneam intre noi, restul nu contau, decat la deruta: aia de la Litere, aia de la Psihologie, aia de la Istorie (pentru istorici aveam un respect aparte). Restul? Care restul? Ti-ai raspuns singur, prietene. Cum puteai sa faci parte? Pai simplu: erai scanat :)) Fiecare dintre noi avea un soi de nebunie intelectuala eleganta…era frumoasa, a fiecaruia in parte. Nu interesa pe nimeni ce va face dupa…pai cum sa intereseze, era culmea. Aveam de trait momentul…Si-l traiam cum stiam noi mai bine. Am inceput sa ma gandesc altfel la toate acestea, cred, in momentul in care imi cam terminam licenta. Bai, se termina! Abia atunci am inceput sa ma gandesc la ce voi face dupa…Magia a inceput sa se risipeasca, iar mecanismele dobandirii unui statut social au inceput sa-si faca simtita prezenta. Tocmai ce nu am bagat eu in seama pana atunci venea de-a valma peste mine. Incet-incet am renuntat la vise, la grupurile si intalnirile magice, la discutiile fara zi si fara noapte, la indiferenta fata de perceptiilor celor din jur, ratand sa fiu cum sunt eu si la alte asemenea chestiuni.

Acum ascult povestile unor carnati cu statut social, ma minunez de ineptiilor oamenilor de cultura, chiar cele debitate de filosofii romani, nu-mi permit luxul de a fi pe deplin liber, fara nicio constrangere. E, de aceea, prieteni, perioada petrecuta ca student la Filosofie a fost fabuloasa, cu toate ca si prezentul are plusurile sale, la posibilitati, la prieteni sau initiative. Intr-un post viitor o sa va povestesc despre cum am conceptualizat noi chestiunea Zbaaa…

PS: Pastrez ceva de atunci prin: personalitatea mea, proiectele si ideile mele 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s