Flecareli universitare si despre cum sa nu faci cercetare in Romania!

A face cercetare in Romania este ceva similar cu a incerca sa traversezi un camp minat, fiind legat la ochi si la maini! Iti gasesti singur campul de traversat, insa va veni cineva (statul, universitatile sau alte asemenea “organisme”) si va spune: nu dom’le, e prea usor; hai sa facem asta mai distractiv: te legam la ochi si la maini si tu vei incerca sa treci ceea ce ti-ai propus! Sigur, nu este un aspect singular a ceea ce reprezinta cercetarea in minunata noastra tara.

In primul rand, cred, este vorba despre o absenta a unei piete pentru cercetarea de nivel academic. Universitatile noastre ponosite sunt niste melci in ceea ce priveste administrarea fondurilor, castigarea unor programe pertinente si adaptarea la cerintele prezentului (programe, discipline, etc.). Situatia este accentuata de indivizii din interiorul universitatilor. Tipii stau cu ochii pe marile scoli de invatamant din afara, pe diferite sisteme profitabile (financiar si educational) si-si spun ca respectivele chestii trebuie sa functioneze si la noi. Si ca sa fie tampi de tot, le copiaza cap-coada, crezand ca au dat lovitura (aici pot da un exemplu relevant porcariile pe care le-au inventat in ceea ce priveste recunoasterea revistelor romanesti). Un alt capitol interesant este mentalitatea prafuita a celor implicati in acest compartiment, cel al cercetarii (manageri de proiect, beneficiari, cercetatori sau pur si simplu – doctoranzi). Nu o discut, va las pe voi. Deci, da, nu exista o piata corespunzatoare.

Mai apoi, iau in discutie un aspect extrem de important pentru calitatea cercetarii: statutul tanarului cercetator si fondurile alocate acestuia. Aici pare relativ simplu: totul este o mare bataie de joc. Haideti sa va dau cateva indicii. Un doctorand, prins intr-un proiect POSDRU, din cadrul unei stimabile universitati romanesti, nu are niciun statut. El nu este student, nu i s-a eliberat vreun carnet sau altceva relevant care sa-i ateste statutul, nu e angajat al universitatii si nici angajat pe perioada determinata in proiect. A, nu pun la socoteala hartia aia penibila pe care i-o elibereaza Institutul de Studii Doctorale…aia e doar o situatie stanjenitoare. Acest doctorand semneaza un contract cu universitatea si cu POSDRU. Aici sunt stipulate tot felul de obligatii pe care le are doctorandul, drepturile sunt un aspect irelevant, oricum nu intereseaza pe nimeni. De asemenea, mai este trecuta si remuneratia sa. Bun. Pana aici e destul de limpede. Problema este ca datorita unor incalceli de management, beneficiarii directi, adica doctoranzii, nu mai vad niciun leu…fondurile sunt blocate, POSDRU arata cu degetul inspre nu stiu cine, iar universitatile nu asigura niciun buget. Cica, nu au bani. Marea problema apare aici: universitatile si-au luat angajamentul la depunerea dosarelor pentru proiecte ca dispun de soldurile necesare asigurarii finantarii in contextul aparitiei anumitor probleme. Ele au creditat pentru aceste proiecte, iar acum riscul de a nu-si mai vedea banii investiti le face sa bata pasul pe loc sau chiar sa bata in retragere. Cine are de pierdut? Evident, beneficiarul direct, adica tanarul cercetator. A, intre timp, acesta trebuie sa predea raportarile arhicunoscute, sa se documenteze, sa publice in reviste reputate si sa se si gandeasca la teza de doctorat. Dincolo de toate tam-tam-urile stiute, eu spun ca este si o problema de competenta: nu inteleg de ce universitatile aplica la astfel de proiecte, daca nu sunt in stare sa le duca la capat, conform asumarilor! De fapt, inteleg…pentru imagine…Dar, totusi, ar fi putut selecta un numar considerabil mai mic de locuri, situatie care ar fi condus cert si la un salt calitativ al cercetarii.

Statutul proiectelor culturale din Romania este unul vitregit in ultimii…n ani. O initiativa din sfera culturii se loveste de principalul obstacol: absenta finantarilor. Daca nu ai reusit sa te introduci sub cupola statului, a unei persoane cunoscute din lumea culturii sau a unui organism privat potent financiar, initiativa ta va avea de indurat multe neajunsuri si probleme pana sa fie recunoscuta. Nisele underground duc lipsa de vizibilitate, de public, iar aceasta nu da bine la atragerea de fonduri, iar cele din mainstream sunt prea comerciale sau prea banale. Ma refer aici in mod special de initiativele care pornesc de la zero, fara a dispune de backround financiar, de conturi prin care sa garanteze 10-25% in cazul aplicarii la anumite fonduri nerambursabile.

Cred ca lista o puteti continua voi…

Descrierile de mai sus sunt imaginare si trebuie luate ca atare. Ele nu au nicio legatura cu realitatea in care traim.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s