Recrutarea personalului ICR…sau aia nu era recrutare?

De obicei nu scriu despre chestii din acestea, insa m-a amuzat modul comic in care Institutul Cultural Roman isi justifica politica de recrutari a noilor acoliti…pardon, innoirea personalului ICR. Nu fac trimiteri la chestiunile recente legate de institutia condusa de Andrei Marga, nu ma intereseaza…Observ doar atat: cam multe scandaluri in jurul tipului astuia in ultima vreme: plecarea din UBB, instalarea la ICR, pactul cu Institutul ala care cerceteaza Crimele Comunismului (sau asta nu era scandal?), angajarile la ICR…:)) Asta din urma ma amuza copios: i-au pus pe aia la concurs, or spus ca rezultatele se anunta la data X, au anuntat ocuparea posturilor cu nu stiu cat mai devreme, ca mno…nu or mai avut rabdare cu afisarea rezultatelor, Marga iesea pe TVR si spunea ca, de fapt, alea erau propuneri inaintate pentru aprobare..bla-bla. Hilar, romanesc!

Hai sa va postez si voua mai jos comunicatul lor de presa:

“Institutul Cultural Roman, ca institutie publica reprezentativa a tarii, are obligatia de a ramane deschis. Noua conducere a Institutului Cultural Roman, instalata la 11 septembrie 2012, a anuntat de la inceput nevoia de a spori impactul actiunilor institutelor culturale romane din exterior si de a innoi personalul acestora.

In urma examinarii actiunilor din ultimii ani ale acestor institute, s-a observat ca: a) impactul a fost redus; b) recrutarea personalului a fost discutabila; c) este nevoie ca in fruntea institutelor culturale romane sa fie aduse personalitati profilate ale culturii romane.

Din 11 septembrie 2012 incoace, Institutul Cultural Roman a procedat la ameliorarea cadrului de selectie a personalului (director, director adjunct, referenti) din institutele culturale romane din strainatate. Pana la aceasta ora, Institutul Cultural Roman – impreuna cu Ministerul Afacerilor Externe si Ministerul Culturii – au numit directori si directori adjuncti consacrati (Doina Uricaru, la New York, Alexandru Dobrescu si Ramona Calin, la Paris, Daniel Nicolescu, la Lisabona, Ioana Matei, la Budapesta etc.), iar procesul este in curs.

In legatura cu cei eliberati din functii, subliniem, inca o data, ca acestia au fost evaluati pe baza rezultatelor facute publice prin rapoartele lor de activitate, iar deciziile de eliberare sunt justificate si legale. In definitiv, in orice functie publica, exista si o raspundere – in acest caz, raspunderea pentru reprezentarea culturii romane si pentru cheltuirea banului public. La acest examen, unii au cazut, iar probele sunt univoce.

In ultimele luni, Institutul Cultural Roman a adoptat trei masuri corelate:
A asezat activitatea Institutului Cultural Roman pe o noua strategie, care a fost comunicata tuturor institutelor culturale din exterior si este publica. Directia Generala a Reprezentantelor in Strainatate monitorizeaza continuu aplicarea acestei strategii. Dupa aprobarea bugetului 2013 la nivelul Parlamentului si Guvernului tarii, se vor face defalcari corespunzatoare pe fiecare unitate;
A fost oprita prelungirea de mandate in functiile de directori, directori adjuncti si referenti, mandatele punandu-se in acord cu practicile europene. Masura nerepetarii mandatelor si a neprelungirii acestora a fost luata si pentru a oferi cat mai multor intelectuali si tineri din Romania oportunitatea de a ocupa un post intr-un institut cultural roman si de a-si dezvolta o opera. Decizia a fost facuta publica la timp. Unii dintre actualii referenti si directori devin, cum se observa usor, vehementi daca nu li se acorda prelungiri sau dublari de mandate. Nimeni nu este vesnic in nici o functie publica.
A fost organizat concurs in premiera pentru ocuparea posturilor de directori adjuncti si referenti ai institutelor culturale romane din strainatate. Pana acum, aceste desemnari erau facute de presedintele Institutului Cultural Roman, fapt, de altfel, permis de lege. Actuala conducere a Institutului Cultural Roman a renuntat la desemnarea discretionara de directori adjuncti si referenti in favoarea concursului anuntat public. Alegerea formulei concursului s-a facut tocmai pentru a da sanse de a ocupa posturi in diplomatia culturala cat mai multor tineri si pentru a selecta personal cat mai calificat.

In pofida falsificarilor lansate continuu de unele persoane, Comisia de concurs (din care nu a facut parte conducerea Institutului Cultural Roman) a respectat riguros regulamentul. Nu a fost nicaieri prevazuta proba interviu pentru toti candidatii (ci doar pentru aceia care trebuiau departajati in faza finala, la nevoie). Rezultatele concursului s-au publicat dupa ce acesta a avut loc (si nu inainte, cum pretind in mod aberant unii). Nici un membru al conducerii actuale a Institutului Cultural Roman nu are rude in institutie si nu se poate semnala vreun caz de favorizare a cuiva, valoarea candidatilor fiind cea care a contat.

Participantii la concurs au fost numerosi: 30 de candidati pentru postul de director adjunct, si 159 de candidati pentru 12 posturi de referent; Institutul Cultural Roman a retinut candidaturile celor care nu au obtinut post in acest concurs, pentru concursurile urmatoare.

Precizam ca Institutul Cultural Roman: a) aplica legislatia in vigoare in mod riguros; b) in cadrul acestei legislatii, s-au facut continuu angajari, in cooperarea Institutului Cultural Roman, Ministerului Afacerilor Externe si Ministerului Culturii. Angajarile s-au facut si se fac in formulele variate permise de lege (detasare, prestari de servicii si altele). Prin urmare, Institutul Cultural Roman a organizat concursuri cu perspective reale de angajare, in cadrul legislatiei existente. Este de-a dreptul ridicola solicitarea unor directori si referenti din unele institutele culturale romane din strainatate de a nu se angaja noi persoane in locul lor si de a opri orice concurs sau demers de noi angajari.

Prin documentul Noua Geografie a Institutelor Culturale Romane din Strainatate (10 decembrie 2013), conducerea Institutului Cultural Roman a facut cunoscuta preocuparea de a organiza efectiv ICR Bruxelles, care exista pe hartie. Institutul Cultural Roman a cerut Ministerului Afacerilor Externe sa dispuna asigurarea infrastructurii, conform legii, pentru institute culturale romane la Kiev, Beijing, Munchen-Nurenberg, care sunt deja negociate cu tarile respective. Totodata, Institutul Cultural Roman a cerut Ministerului Afacerilor Externe sa incheie negocierile cu Rusia pentru ICR Moscova si sa deschida negocierile cu tarile respective pentru institute culturale la Atena, Alexandria, Belgrad, Seoul, Sao Paolo, Montreal.

Toti pasii intreprinsi de institutia noastra sunt publici, gratie Buletinului Informativ al ICR, ce se tipareste constant din octombrie 2012, si site-ului Institutului Cultural Roman. Toti pasii sunt inregistrati legal. Nu s-a putut aduce nicidecum si in nici un moment vreun argument factual precis impotriva masurilor intreprinse”.

Sunt bestiale informarile super-formale de tipul acesta. Bla-bla i-am dat afara pe aia ca…bla-bla i-am adus pe astia ca…

Advertisements

2 thoughts on “Recrutarea personalului ICR…sau aia nu era recrutare?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s