Abuz de consum

“….disappointed visitors of the Biennale may turn their attention to a lot of garbage created by humans”

Au intrat sa vada lucrarile expuse de Loota si au gasit o groaza de porcarii realizate de oameni. Pentru a intelege acest lucru ar trebui sa ne intoarcem la chintesenta artei, la intrebarea care incearca sa o explice in fata noilor schimbari ale societatii. Da, si daca stau bine si ma gandesc la ipostaza in care s-au aflat in 1995 cei care au patruns in salon… Atunci nu se vorbea despre boom-ul internetului, despre Web 2.0 sau Semantic Web (web 3.0), erau doar martorii unui prank, unul artistic ce le-a aratat cat de ignoranti sunt in ceea ce priveste conventiile. Totul aproape simultan cu cautarile comandate de la Londra pentru Harry Kipper, un artist conceptual. Au platit aia cativa banuti pentru expeditii prin muntii de la granita italo-iugoslava, cand au primit in casuta de email un mesaj cum ca este vorba despre Luther Blisset, un proiect nebun 🙂

anigif_enhanced-buzz-28497-1347150237-9

Si da, tipii au continuat intre 1998 -1999 cu Darko Maver. Au reusit sa-iaduca, din nou, la Bienala, convingandu-i ca vor vedea operele socante ale unui artist mort la Podgorica. Nu era Web 2.0 pe atunci, insa Franco Mattes a reusit sa impanzeasca netul si presa cu informatii despre inchiderea lui Darko in Iugoslavia. Ei bine, va dati seama ce ar fi reusit tipii astazi cu toata nebunia de pe Social Media :)) Sau cine stie, cu toate rahaturile care zboara pe internet astazi, incercarea lor ar fi esuat.

Am scris intr-un articol relativ recent despre situs-ul transgresiv al artei contemporane. Sunt in continuare de aceeasi parte a baricadei cu mine insumi…Tot ceea ce se produce trebuie sa treaca o anumita bariera pentru a multumi nemultumitul,sa nu spun pretentiosul, public. Prea multa informatie, prea mult flux care conduce totul inspre o atitudine de plictis fata de redundant. Nu intru aici in polemica statutului conventional/ fabricat al artistului, in care muzeele si galeriile au un rol strategic. Un exemplu, aproape off the record, galeria de arta contemporana 2P nici nu mai expune opere, ci inregistrarea video a unor performance-uri. Noi deschideri spre visual art production le numesc tipii din Hong Kong. Sigur, mai mereu Asia, cu precadere Orientul Indepartat, e altceva. Coreea de Sud este tara cu cea mai mare viteza la conexiunile la internet, tipii facand o arta din jocurile video online. Te vei speria ce vei gasi in internet-caffe-urile lor.

Artistul ca “locatar al culturii” (Michel de Certeau) devine “artistul ca locatar al lumii actuale” si este conditionat sa actioneze in spiritul a ceea ce se poate consuma (de public, de galeriile de arta sau muzee), fara posibilitatea ramanerii in contemplare. De la aceasta se trece direct si frapant la actiune, traim intr-o cultura lipsita de timp. “Este o simplă formă de viață, o simplă metodă de organizare a timpului într-un proces, oricare ar fi acesta, de producere și atingere a scopurilor. Este o formă deprofesionalizată de acțiune, care nu presupune nici un fel de cunoștințe specifice sau tehnică. Artiștii se ocupă pur și simplu cu viața” (Boris Groys, traducere pe criticatac.ro). A invata sa locuiesti mai bine lumea pare alternativa viabila. Mai departe: “Operele nu isi mai asuma ca scop formarea unor realitati imaginare sau utopice, ci constituirea unor moduri de existenta sau modele de actiune in interiorul realului existen” (Nicolas Bourriaud).

Voi particulariza si conexa discutia in jurul a ceea ce povesteam mai sus, exista multe usi deschise de Groys aici. Aparitia Web 2.0 a dat frau liber exprimarii pe Internet a celor care nu sunt profesionisti, ar spune unii autori. CMS-urile sunt instrumente de exprimare individuala/ colectiva, ceea ce a condus inevitabil la situatia in care trebuie sa cobori piedestalul pentru a te face ascultat. Mie imi place mai mult varianta lui Geert Lovink: masele nu sunt nici macar audienta pentru batalia dintre hackeri/ profesionisti si fortele de securizare, adica dintre eliberatori si cenzori. Revenind, artistul traieste in lumea maselor lipsite de cunostinte tehnice, a maselor care traiesc in dinamismul vietii simple, deprofesionalizate. “Artă nu se consumă, cărți nu mai citește nimeni, în schimb se fotografiază tot timpul, filmează și postează pe internet”, spune acelasi Boris Groys. Ceea ce se consuma este ceea ce nu face parte din viata fiecaruia…probabil. De asemenea, pot spune spune linsitit ca se consuma prea mult, suntem intr-o continua imersiune in consum de orice si de nimic.

Poate te intereseaza:

Imitarea lui Rauschenberg, prin stergerea lui Delacroix, a esuat intr-un Banksy…

Un joc la granita dintre realitate si cyberspace

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s