Cazul Verheugen, o alterare a mediului academic sau simplu act politic?

Universitatea Babes-Bolyai a acordat titlul de Doctor Honoris Causa lui Gunter Verheugen, commisar european. Gestul in sine este unul politic, desfasurat intr-un cadru academic, si reprezinta un soi de recunoastere a meritelor politice si lobbyiste ale lui Verheugen.

UBB-ul si-a motivat alegerea destul de confuz: „Conferirea titlului de Doctor Honoris Causa înseamnă recunoașterea contribuției constante și de substanță a dlui Günter Verheugen la proiectul european al României, proiect prin care ţara noastră a avut şansa modernizării şi înscrierii în ritmurile evoluţiei sec. al XXI-lea”, se specifica in informarea cu privire la eveniment.

Din start se admite mobilul politic al actului, insa trebuie urmarite pistele etice, sociale si universitare ale unei astfel de decizii. “Contributia constanta si de substanta” vizeaza rolul esential al lui Verheugen in negocierile purtate de Romania, rol recunoscut, din tabere diferite, de Victor Ponta si activisti. “Proiectul european” se refera la aderarea Romaniei, iar “modernizarea si inscrierea” in ritmurile evolutiei sec. al XXI-lea, doar o exprimare nefericita. E complet inutil sa afirmi asa ceva, e ca si cum am reitera idealul educational al Spaniei anilor ’70, de exemplu, (nu ca am fi departe in realitate de un asemenea copy&paste).

gunter verheugen

Verheugen si problemele sale etice

Comisia Europeana i-a restrans in 2011 lui Verheugen activitatea de comisar aproape doi ani pentru a evita un eventual conflict de interese. Fostul comisar european si-a creat propria firma de lobby, iar din noua ipostaza lucrurile ar fi luat-o razna din punct de vedere etic. Verheugen ar fi avut posibilitatea de a interactiona cu un sir lung de companii din dubla sa ipostaza, ceea ce ar fi contravenit normelor etice. Ceea ce este interesant este faptul ca Verheugen a taraganat furnizarea unor informatii utile in acest caz Comisiei Europene, iar decizia acesteia din urma a venit si ea tardiv. Presa britanica a speculat ca la mijloc s-au aflat doua posibile cauze: tentativa Comisiei de a-l face pe Verheugen sa bata in retragere, printr-un sir de negocieri de cateva saptamani, si ascunderea de catre acesta a unor informatii importante cazului (vreme de aproape doua saptamani). Anyway, ce este cert este ca Verheugen s-a disculpat prin faptul ca pozitia sa in firma nou creata la acea vreme nu este aceea de “angajat”, ci de co-fondator, ceea ce ar lasa eventualele sale demersuri lobbiste in afara unor chestiuni de ordin etic. A dispune de facilitatea de comisar european simultan cu pozitia de co-proprietar al unei firme de lobby, in contextul in care ai de-a face cu multe companii implicate in fel si fel de industrii cu impact sau nu asupra mediului, reprezinta o chestiune serioasa, de gandit si analizat. Poate ca tipii de la UBB au facut-o si si-au spus ca totul este in regula.

Pista sociala, una de substanta

Aportul substantial al lui Verheugen in aderarea Romaniei, ca proiect european, este de netagaduit. Toata lumea o spune, insa din perspective diferite. Premierul Romaniei, Victor Ponta, a afirmat-o cu tarie: “Verheugen este unul dintre parintii fondatori ai Romaniei europene, alaturi de Adrian Nastase!”. Comentati voi, eu n-o fac! Suflarea politica a cazut de acord asupra rolului participativ, insa trebuie sa privim si celelalte voci…acelea care spun ca, de fapt, negocierile si acest rol participativ al lui Verheugen nu-si au chintesenta doar intr-un citat de tipul: „Tratatele de aderare ale României și Bulgariei au fost semnate abia cu puține săptămâni în urmă. Pentru Dumnezeu, cu ce au greșit de atunci încoace românii și bulgarii? Nu avem voie să facem aceste două țări să sufere pentru acel dublu “nu” adresat constituției. Fără aceste două țări nu va exista stabilitate în Europa – sau ați uitat deja de Kosovo?” (Verheugen). Cu asta am devenit populisti si gata. Celelalte voci vad si alte parti pline/ goale ale acestui pahar. Activistii de la Cluj, cu care am discutat, vad gestul doar prin prisma politicului: “act politic imbracat academic!”. Cand spun asta ei nu sa gandesc la calitatea mediului academic in mod special, care a condus inevitabil al un asemenea eveniment, ci la faptul ca este premiat/ distins cineva din sfera politicului pentru un aport presupus, un individ cu reputatie  indoielnica si ale carui acte sunt discutabile din punct de vedere etic. De aici, intram in itele spectrului universitar.

O alterare a mediului academic

Acordarea titlului de Doctor Honoris Causa, in general, se poate face pentru diferite merite, incluzandu-le aici pe cele din sfera politicului.
Situatia este discutabila, totusi, pentru ca Senatul fiecarei universitati aproba o astfel de propunere. In cazul Babes-Bolyai, Facultatea de Studii Europene a propus, iar Senatul a aprobat. Este aceeasi facultate care propunea, de exemplu, si acordarea de DHC lui Pierre Werner, Presedintele de Onoare al Guvernului Luxemburghez. Sa dau citire regulamentului UBB de acordare a DHC, aprobat în şedinţa de Senat din data de 3 martie 2008:

Art. 1. Titlul de doctor honoris causa se acordǎ unor personalitǎţi din domeniul ştiinţei, culturii, artei, politicii sau religiei a cǎror operǎ sau activitate este cunoscutǎ şi apreciatǎ pe plan mondial. Titlul se acordǎ persoanelor care prin activitatea lor aduc prestigiu Universitaţii Babeş-Bolyai sau care au contribuit, spiritual şi material, la afirmarea sa.

Bun, ce are Gunter Verheugen special aici? Eu as spune ca nimic. Nu i-am gasit opera recunoscuta la nivel mondial si i-am exclus activitatea de redactor-sef pe la diferite trusturi media din Germania, pe cea de comisar european si pe cea de lobbist. Activitatea lui a adus un prestigiu Universitatii Babes-Bolyai? As spune ca un prestigiu mai mare l-au adus institutiei clujene sutele de doctoranzi neplatiti cu lunile de UBB. Fair?

Art. 2. Dosarul candidatului la titlul de doctor honoris causa trebuie sǎ conţinǎ: referatele a 2 specialişti cu rang de profesor, referatul decanului şi referatul unui prorector. El se va
înregistra la Rectorat.

Aici e clar. Facultatea de Studii Europene s-a ocupat de tot, in contextul in care ea este propunatorul. Urmatoarele trei articole sunt pentru simpla lectura:

Art. 3. Dosarul se supune analizei în cadrul Comisiei de resurse umane. Votul în comisie este secret. In cazul unui vot favorabil, transpus într-o recomandare scrisǎ, dosarul se supune dezbaterii Senatului Universitaţii Babeş-Bolyai.
Art. 4. Dosarul de candidaturǎ este susţinut de decan în şedinţa Senatului, care hotǎrǎşte acordarea titlului.
Art. 5. Acordarea titlului de doctor honoris causa se realizeazǎ în şedinţǎ publicǎ desfǎşuratǎ în Aula Magna şi prevede prezentarea unui Laudatio şi a conferinţei personalitǎţii distinse.

Ca atare, mutare pare una politica, sustinuta si intarita si de prezenta intr-un numar mare a unor tipi din aceasta sfera (Victor Ponta, Emil Boc, PDL Cluj, etc.). De ce a acceptat Universitatea Babes-Bolyai propunerea? Aici intervine cealalta jumatatea a intrebarii: datorita unui fapt care tine de alterarea sferei academice? Aprobarea unui gest care are la baza doar filonul politicului pare sa indice, in fapt, o alterare a sferei universitare, a calitatii ei. Analiza dosarului unui candidat pentru un astfel de premiu cred ca trebuie sa tina cont de o suma a unor factori implicati: opera internationala, impact, aport, conduita, imagine in spatiul academic, poate si aia din sfera sociala, etc., etc.

Puteti vedea aici cui anume a mai acordat UBB titlul de Doctor Honoris Causa.

Sa va pun si un filmulet cu ce anume s-a intamplat la eveniment, oricum…e plin Youtube-ul de ele:

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s