Self-publishing vs politica printului

Finalul de an mă prinde gândindu-mă la această dilemă, mai ales că după susținerea tezei de doctorat m-am gândit serios la publicare. Ei bine, vă spun sincer că în România a publica pe print necesită o căruță de lucruri complicate: o introducere (adică cineva să te introducă în spațiul vreunei edituri, în caz contrar nu te bagă nimeni în seamă, nu ți se răspunde la email-uri, indiferent de ce temă propui), bani (dai comandă și editura îți publică ce vrei TU) sau noroc. Eu nu am avut parte de primele două elemente, însă mi-a surâs ultimul. Da, aș avea șansa ca anul viitor să îmi public teza, sigur, cu anumite modificări, că nu o fac doar așa… să fie re-făcută publică. Lucrarea devine publică din momentul susținerii, deci…o publicare la o editură impune într-un mod aproape direct și asumarea unor modificări. Sursa norocului meu presupune suportarea costurilor financiare ale întregului proiect pe print, urmând să beneficiez inclusiv de lansări prin librării sau la târgurile de carte. Interesant, nu? Da, se pare că există un om chiar interesat de ce am scris eu sau într-atât de interesat încât a decis să mă ajute cu publicarea pe print. Există, totuși, un mare DAR. Navigând pe Internet, via Facebook, am dat, a nu știu câta oară, peste Lev Manovich: “I am looking at various publishers and even most progressive operate according to 20th logics. I am tired of this”. Contextul: “I need you advice. Starting to put together my next book on the work of my lab: visualizing patters in large cultural image and video collections + general discussion of how big data can lead us to new questions in humanities. Because our visualizations are in color and very detailed, it will need to be a large format book (I will work with my designer). So I wondering what will be the best press to approach? It can be academic or trade. Any ideas will be appreciated. (Especially if you have experience publishing books with “academic” content via trade presses). Thanks in advance!”.

Iată cum se face, nu? Iei pulsul pieței, al cititorilor, al colaboratorilor tăi și al posibilităților tehnologice. Sigur, există mari diferențe între conținutul meu și cel al lui Manovich, însă v-ați prins!. Ideea de self-publishing mi-a reapărut în minte mai vie ca niciodată, mai ales că am experimentat-o cu prima mea mini-lucrare. Care sunt beneficiile unor platforme de tipul Issuu sau Lulu.com? Păi, dincolo de acordarea unui ISBN digital, dincolo de formatul pre-fabricat/ tipizat deja existent online, dincolo de promovarea și de posibilitatea unor campanii de foundraising ideas…e simplu. Adică, eu am referințe, le pot solicita, vi le pot vouă solicita, în calitate de cititori, pot opera modificări, am online-ul partener, am șansa unui marketing viral și tehnici la care printul încremenit doar visează. Mai mult, partenerul meu, cel care și-a arătat interesul pentru susținerea publicării mele pe print, ar fi scutit de investiții financiare. L-aș ruga doar să-mi fie alături, să-mi citească documentul și să dea share la campanie. Sunt sigur că ar face-o, e un tip super fain și onest. Ce să mai spun de conotația ecologică, nu? Cam câți copaci aș salva? 🙂 Deci, self-publishing sau print?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s