Cum va conta formarea culturală în societatea viitorului ep.1: Ce știi să faci și nu știe mașina mea?

Francezii știu să scoată anual milioane de euro din cultură, iar noi ne uităm cu jind spre ei, spre vestul civilizator, noi sălbaticii din est. Nici nu ar fi rău dacă am trata termenul sălbatic din perspectiva celei de-a treia semnificații din dex-ul online. Eu l-am hibridizat, l-am mixat și a ieșit un individ sălbatic semi-doct. Noi asta suntem, ca popor: avem industrii și companii cu bugete fantastice, relevante pentru întrega economie mondială, cu perspective uluitoare…noi nu avem cultură, nouă nu ne pasă. Ei bine, dincolo sarcasmul acestor cuvinte, se află ceva veritabil: vor veni vremurile în care nu va conta decât faptul că ai călcat pe tărâmul culturii. Sună profetic, nu? Deocamdată vă uitați în stânga-dreapta și îmi veți spune că nu este nimic adevărat din asta, că nu se va ajunge niciodată acolo. Într-o continuă tehnicizare a societății, într-o permanentă goană spre postuman, singura șansă a omului de a ieși/ a mai ieși la lumină sau în evidență va fi cultura, formarea sa culturală. Vom produce, dacă nu producem deja, softuri și programe pentru: automobile, industrii, pentru economie, pentru producerea altor limbaje de programare și softuri, vom avea androizi pentru multe dintre muncile noastre, scriem programe despre cum anume să scrii o carte de succes, scriem despre vânzări (tehnicile de marketing online, inclusiv cele automatizate, vând mai bine decât un agent real) și alte multe alte lucruri de genul. Dar ce anume va face diferența pentru om va fi tocmai formația sa, adică tocmai ceea ce nu vom găsi la….mașini.

Sunt din ce în ce mai convins de acest lucru, iar oamenii din sferele științei și tehnicii o știu, o simt. Ei sunt momentul actual, dar cultura și situarea socio-culturală este viitorul. Sigur, să glumesc, singura condiție ar fi să nu ajungem să muncim noi pentru androizi, vorba lui James Woods, cel cooptat de Discovery pentru un serialul documentar Futurescape sau să nu fim martorii unui dezastru natural (vulcanul din Yellowstone ar fi un bun exemplu). Sună destul de ciudat să vorbim în acest secol despre (re)întoarcerea la umanism, adică la tocmai esența omului, însă pare că într-o societate a viitorului,a postumanului, singura ieșire o reprezintă situarea socio-culturală. Dacă angajatorul te întreabă în prezent: ce știi să faci?, în viitor te va întreba: ce știi să faci și nu știe mașina mea? Își vor da seama și angajatorii că au nevoie de mai mult decât mașini, căci pe acestea le pot oricum produce sau cumpăra. Marea mea dilemă este dacă voi apuca să trăiesc acele vremuri. Gândim momentan situarea postumană ca ceva dincolo de uman, ca o renunțare la el. Atenție, poate nu am reușit să prindem adevărata conotație. Poate dincolo de acest uman nu ne așteaptă o renunțare, ci recentrări pe uman cu prefixe meta-, trans- sau transgresive.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s