Epidemiografia se traieste la teve: un paradox al viralității

Atât de multă transparență, s-o numim așa, duce la saturație, duce la anularea esenței inițiale a produsului respectiv. Nu o spun eu primul, a spus-o Baudrillard încă din 1992/1993: violența televizată încetează să devină violență, după principiul surplusului. Ei bine, nu adăugăm valoare, ci saturăm. Media a devenit, treptat, un prea mult, adică un ceva de care te poți debarasa. Este, oarecum, un paradox al viralității: fenomenul viral, în accepția restrânsă de prea-cunoscut, suportă o creștere exponențială din momentul vizibilității sale, luând calea saturației sale. Peter Singer îmi mărturisea într-un interviu optica sa referitoare la funcționarea unui fenomen viral: se atinge momentul de vârf, după care acesta trece în invizibil. Ca atare, ar trebui să vorbim despre un timp de viață al unui fenomen/ obiect viral sau de anumite cicluri? În spațiul virtual există metoda re-viralizării unor produse, video-uri în mod special, ceea ce presupune reintrarea lor în câmpul vizibilității datorită unor mecasnisme sau surse (un exemplu ar fi postarea într-un material nou a unui link către respectivul produs).

 

Această presupusă ciclicitate oscilează de la un produs la un altul, de la un fenomen la altul. Să luăm, de exemplu, cazul accidentului aviatic recent din Munții  Apuseni: viralitatea sa a durat atât timp cât televiziunile și/sau site-urile au părut interesate de subiect. Ca atare, evenimentul s-a viralizat prin tehnici media, accidentul s-a văzut și simțit la tv, dincolo de asumările și luările de poziție specifice românilor. Contagiunea maselor s-a produs viral prin teve și internet.

A fost nevoie de un singur imbold pentru ca acestea să se constituie ca masă, una furioasă, revoltată pe tot, capabilă de defulări sau chiar de acțiuni concrete, dacă ar fi să-l credem pe Tarde. Suplimentar, masa ar fi avut nevoie de un nou impuls pentru o acțiune. Accidentul s-a transformat în evenimentul viral numărul unu, iar principala metodă de a-l face să răsufle este saturația! Invadarea tuturor canalelor cu informații despre ce s-a petrecut în munți a condus la saturarea viralității, oamenii au aflat tot ce au avut nevoie, au trăit iluzia unei acțiuni și le-a fost schimbat unghiul vederii printr-o altă serie de fenomene virale (vezi cazul codurilor roșii de intemperii). Procedeul este similar unei linii de producție virale: lansarea Duster, de exemplu. Produsul atinge cotele viralității (nu e ca și cum ar fi ceva măsurabil, totuși), iar saturarea pieței îl împinge pe constructor să îl re-viralizeze: oprește producția acelui model și îi lansează un facelift. Revenind la spațiul virtual…”Cum se urmăreşte mişcarea live sau liveticker? Păi, prin conectare. De fapt, mişcarea de protest este conectată la reţea, protestatarii sunt direct interesaţi de cum arată protestul, cum este share-uit sau viralizat”. Să vedem ce ne răspunde John Postill: “After a couple of hours we reach our destination. Carlos tells me that the protest hashtag is now Twitter’s second most popular topic world  wide. We walk round the truck and convey this information to Arnau who is delighted to hear the good news. A  fittingly ‘social media’ way to end my Barcelona field work, I think to myself on the way home to nearby Poblenou. I have no inkling that this is only the preamble to a much larger historical drama”. Medialitatea fenomenului devine mai relevantă decât fenomenul însuși, este mai important cum se vede acesta, nu cum este el, de fapt. Cum nu putem umbla la schimbarea obiectului, atunci opțiunile devin nelimitate în ceea ce privește aparența sa, mai ales cea virtuală. Mai mult decât atât, mutațiile fenomenelor virale devin de multe ori mai virale decât fenomenul însuși. Genetic sau digital vorbind, mutațiile și replicările virușilor pot avea efecte mult mai nocive (obiecte rele) decât virușii concepuți inițial. Explozia demografică a unui protest este urmărită și înregistrată live. De la primele manifestări se ajunge la ocupare străzii, la manifestații de amploare (vezi Indignados)…la mutații ale mișcării. Totul, însă, se vede și se trăiește media, nu live, adică în realitate. Să supunem unui test obiectivitatea media? Nu ar avea sens,, pot fi numeroși alți factori care o pot ataca și zdruncina serios. Un punct de plecare serios ar fi arhiva de date, nu de informații…date pure (oau, ce asociere). Aici intrăm pe tărâmul arheologiei media sau arheologiei rețelei, cum a încercat Jussi Parikka să nișeze prima sintagmă. Cum am mai spus-o în câteva rânduri, rolul celui care excavează în câmpul de date este similar analistului de date-informații, analistului de intelligence. Procesarea este un proces de excavare: vei intra cu buldozerul în arhiva de date și vei încerca să le legi pentru a face sens, pentru a deveni informații. Bătălia se dă, în continuare, tot la nivelul informațiilor, nu a existat un final al Războiului Rece, ci o transfigurare paradigmatică a sa (cu precădere tehnologică). Cel care operează baza de date cu succes dispune de pârghii de putere asupra adversarului său. Depinde ce vrei să faci, cum vrei să operezi. Vladimir Vetrov (vezi materialul Edward Snowden și sindromul Vetrov) și-a pus serviciile la dispoziția CIA-ului via DTS-ul francez. “L’affaire Farewell” se chinuie să redea povestea, cu toate că Emir Kusturica îl joacă pe Vetrov, iar regia este atribuită fancezilor. Este vorba despre un chin, căci filmul pierde multe și se axează pe altele în strădania de a nu părea prea închis marelui public. În zilele noastre, Edward Snowden a decis să-și schimbe rolul de agent NSA într-o manieră mediatică. Teama cea mare a agențiilor este tocmai scurgerea de informații (prin hackerism, expunere mediatică, spionaj/ contrainformații sau alte maniere). Snowden a devenit el însuși un obiect viral: atât prea-cunoscut, cât și malign pentru sistemul în care el funcționa. Vedeți, Snowden a fost un virus pentru NSA, nu și pentru mase, pentru restul lumii. Cred, de altfel, că această asociere îi este cea mai potrivită lui Snowden, nu cele de tipul salvator sau trădător. În acest caz Snowden a infectat mediatic masele ducând chiar la crearea unor publicuri (uzitez termenul în accepția lui Tarde). Dezvăluirile făcute de fostul agent NSA l-au propulsat în plin câmp viral, mulțimile au reacționat prompt – de semnalat o creștere exponențială a indivizilor infectați, iar apogeul fenomenului viral Snowden încă nu s-a încheiat: după șederea în Rusia, se prefigurează un alt periplu viral: Brazilia. Cine știe, poate va ieși la iveală o altă patrie pentru Snowden, interesată de acest viral.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s