Axa Vietnam – Kosovo – Crimeea sau medialitatea unui conflict

Războiul din Vietnam a fost unul televizat, medializat prin intermediul televiziunii. A urmat cyberwar-ul din Kosovo. Am scris despre asta:

Lovink ne propune saltul într-o zonă a primului război informațional, așa cum denumește el conflictul din Kosovo din 1999. Avem în față primul cyber-război[1] promovat prin nișele virtuale ale Radio B92 via Serbia, direct din Belgrad. Mesajele celor implicați direct rulau peste cenzura impusă de regimul Slobodan Milošević, prin dronele care au salvat deconectarea de la rețea[2] . Războiul s-a transformat în atacuri virale la securitatea unei rețele care dorea împrăștierea mesajelor dintr-o zonă de conflict. Arhiva de mesaje[3] conține informații cu privire la ce anume trăiau oamenii sub teroarea bombelor de pe deasupra Belgradului. Modelul acestei rețele net.radio a fost preluat de Xchange, un proiect artistic dezvoltat la Riga în 1997 ca mediu minor dezvoltând o literatură minoră (la micro-media prin mini-dizpozitive). De aici pornește extrapolarea: acțiunea individului este generalizată printr-un soi de contagiune. De la simplul spectator, situat în fața monitorului, utilizatorul decide să participe activ, iar această inserare este una contagioasă. Rețeaua virală a cyber-războiului din Kosovo a mizat pe contagiunea externă: desfășurarea unui set de acțiuni în interiorul țării, de către cei care erau direcți implicați, cu efecte directe în exterior (influențarea tardeană la distanță și contagiunea ca reacție). (Iordache, 2013 – Viralitatea în virtual. Introducere în teoria viralului)

Cazul Crimeei pare că păstrează anumite valențe a ceea ce s-a întâmplat în Kosovo. Mai mult, actualul conflict din zonă beneficiază de un enorm aport, inexistent în timpul Kosovo: rețeaua, adică această pandemie a social media. EuroMaidanul s-a văzut pe Facebook, Twitter și Youtube.

 

Unul dintre primele filmulețe virale despre ce se întâmplă la Kiev a strâns milioane de vizualizări din întreaga lume, a pus în mișcare mecanismele contagiunii prin simplu fapt că I Am a Ukrainian în aceste timpuri tulburi pe Maidan.  De la cum se vede EuroMaidanul s-a trecut la faza confuziilor informaționale, situați fiind în plin flux, în plină curgere de informații. Din această perspectivă, nu alipirea Crimeei la Rusia contează, ci informațiile care curg pe lângă acest subiect. Youtube a blocat accesul site-ului Russia Today din cauza unor postări propagandiste, dar totul a survenit imediat după evenimentele post-referendumul Crimeea. Ulterior, erorile/ confuziile s-au succedat.  Jurnalistul Mircea Barbu a postat pe Facebook din Simferopol/ Crimeea, iar localizarea s-a făcut în…Kiev.  Tot într-o confuzie informațională se zbate și Wikipedia: ce să treacă în dreptul Crimeei, republică autonomă, Ucraina sau Rusia?

Textul a fost constant updatat de editorii Wikipedia pentru statutul regiunii, ajungând la formula:

The Autonomous Republic of Crimea (Ukrainian: Автономна Республіка Крим, Avtonomna Respublika Krym; Russian: Автономная Республика Крым, Avtonomnaya Respublika Krym; Crimean Tatar: Qırım Muhtar Cumhuriyeti, Къырым Мухтар Джумхуриети)[7] is an autonomous republic, in the southern region of Ukraine, located on the Crimean Peninsula on the north shore of the Black Sea. The Autonomous Republic of Crimea includes nearly all of the Crimean Peninsula, with the small exception of Sevastopol. (sursa)

The Daily Dot a scris despre: Edit war rages on Wikipedia surrounding status of Crimea. Aceasta este o dovadă clară a situării în fluxul informațional, al transgresării statutului unui obiect viral tocmai prin situarea în flux.

This war is being carried out by Wikipedia editors who have spent the last 48 hours tweaking, deleting, and discussing the question that has stumped international news organizations: Who does Crimea actually belong to, Russia or Ukraine? (The Daily Dot)

Mai mult, acest dinamism, și nu numai, este responsabil și de blurarea de sens. Practic, dincolo de manipularea informațională, capabilă să arunce totul în haos, livestreamul din flux poate conduce la neclaritate, la confuzie în ceea ce privește sensul informațiilor. Un bun exemplu ar fi dat de zăpăcelile agențiilor de presă. Practic, dacă Le Figaro prelua Reuters și posta despre tensiuni și mobilizări masive, pe lemonde.fr erau preluate informații de pe Interfax….care estimau o mobilizare parțială.  Crimeea se vede, în continuare, pe rețeaua de socializare, utilizatorii stau conectați la device-uri pentru a prinde informații despre zonă, iar cei de acolo sunt conectați la ele pentru a spune despre ceea ce văd și trăiesc. Este un conflict dezbătut pe web, viralizat pe web și care-și va regăsi principalele ecouri în spațiul virtual.  Ceea ce se întâmplă în Crimeea se vede/ trăiește pe web.


[1] În textul original, Cyberwar

[2] Regimul Milošević a reperat conexiunea cu exteriorul via Radio B92 și a tăiat conectarea. Ajutorul a sosit din Olanda, susținătorii Radio B92, un proiect European, internaționalizat, au conceput drone special pentru trimiterea de mesaje în rețele securizate. Astfel, paranoia controlului a fost înlocuită de paranoia trimiterii mesajelor pe viu, adică direct din Belgrad.

[3] Disponibilă la http://www.nettime.org/, accesată pe 5 mai 2013.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s