Seducția click-urilor ca alterare a scriiturii

Trăim într-o perioadă în care ne aflăm la distanță de un click de produsele din magazine, de prietenul din SUA, de informație, în general. Nu e de ajuns toată povestea, căci suntem bulversați și de fluxul amețitor în care ne aruncăm cu toții și devenim curgeri. Curgem și noi cu fluxul, nu avem încotro.

Tocmai aici intervine o chestiune tristă: suntem prea seduși de click-uri. Ce ironie, să vorbesc despre seducție la modul trist.

În toată nebunia această seducătoare, uităm un lucru esențial: să umblă puțin și la calitate. Nu contează ipostaza, ca citiror ai opțiunea filtrării, iar ca cel care scrie (jurnalist sau altceva) ai opțiunea calității. Să zicem că ipostaza ta de cititor îți conferă libertatea de a alege ce anume vrei să bifezi, pe ce anume să dai click. Asta ar putea fi suficient pentru a te absolvi de vreo vină în întreg procesul de informare. Tu, cititorule, nu ai nicio vină, tu vrei doar să citești. Cel care scrie, în schimb, poartă o povară uriașă pe umerii săi, el este responsabil pentru scriitura sa, deci și pentru tine. Vă duce cu gândul, cumva, către acea funcție de formare pe care ar trebui să o aibă presa, de exemplu? Este un întreg proces aici și nu e nou. Unii sociologi au vorbit de pe la finalul anilor 1890 despre cum anume se poate construi relația autor – public și cât de deciși sunt urmăritorii unui autor să-l asculte pe acesta. Ca atare, autorul depune zdroaba să-și câștige un public. După acest moment, el se chinuie să-i furnizeze sistematic…informație. Nu contează sub ce formă, publicul său trebuie să afle ceva anume scris de el. Cei din public au fost contaminați deja, au nevoie doar de un impuls pentru a reacționa. Dar ce facem acum cu cetele de somnambuli cu mâinile pironite pe mouse-uri? Tipii aceștia sunt deciși să dea click-uri, însă tu, autorule, trebuie să-i câștigi ca și public al tău! Ești dispus să faci orice pentru asta? Aveai în minte idei destul de clare despre ce anume vrei să faci, ce anume vrei să scrii, modul în care o să o faci. Desigur, atât timp cât ți-ai ales treaba asta, bănuiesc că te-ai gândit și la faptul că scriitura ta nu are cum să rămână fără ecou.

Nu voi vorbi acum despre pregătiri, despre calitatea autorilor sau despre alte chestiuțe relative la ceva anume (mediu, persoană, etc.). Mă interesează doar faptul că nebunia click-urilor poate distorsiona într-un mod ireparabil tipologia scriiturii unui autor. Dacă el operează singur, atunci lucrurile par mai simple: ce trebuie să fac pentru a avea propriul meu public? Tragi linie și analizezi întreaga poveste. Pot fi un idiot ce-și procură propria ceată de idioți, e alegerea ta. Ce se întâmplă atunci când autorul lucrează pentru alții? Să iau exemplul unui jurnalist. El face parte dintr-un trust/ grup/ nu-contează-ce media. De obicei, aceste grupări sunt nebune după click-uri, ele trăiesc din asta, se hrănesc cu ele. Starea lor de sănătate se regăsește în numărul cât mai mare de click-uri. Cu cât mai multe, cu atât gruparea arată mai bine. Stați liniștiți, nu este pericol de obezitate în acest caz. Ce face acel jurnalist cu ideile sale despre cum anume își poate câștiga un public al său, al său ca autor al respectivului trust. Hopa, deja intervin determinările. Mă rog, să trecem peste asta, căci, la urma urmei, jurnalistul nostru lucrează acolo. Și începe să scrie, să scrie, dar nu sunt suficiente click-urile. Conform unor ierarhii bine puse la punct, căci, pare-se, acestea sunt prea pe placul grupurilor, există cineva imediat deasupra jurnalistului. El este vânătorul de trofee. Este evidentă politica: orice scriitură aruncată pe web trebuie să aducă ceva. E șmecherească treaba, nu? E similar românismului: dar mie ce-mi iese? Vine și răspunsul: un click.

Povestea aceasta nu este menită să apere statutul autorilor de scriituri, de orice fel ar fi ele. Am precizat din capului locului: intenția este să indic nebunia seducției click-urilor care afectează scriitura. În goana aceasta după ele, uităm tocmai lucrurile esențiale: pentru ce anume facem aia, la ce anume ne ajută, ce impact educativ are, etc. Gândire pozitivă, psihologie pozitivă, cum vreți s-o numiți voi, dar cred că avem nevoie să stăm să regândim întreaga paradigmă. Am scris cândva că am renunțat la a mai fi modele, iar lucrul acesta devine vizibil pe zi ce trece, inclusiv în privința scriiturilor. Între seduși și seducători e o diferență de…un click.

OradeCluj.ro

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s