Artisticitate sau prost gust? > maneliști în foiță de aur la Muzeul Țăranului Român

Muzeul Țăranului Român se face vinovat de o adevărată dezbatere în jurul ultimei sale propuneri: în foiță de aur, expoziție aparținând artistului George Mihai Vasilescu. Mai exact, portretele lui Goran Bregovic, Florin Salam și Adrian Minune vor fi expuse în spațiul expozițional al muzeului în perioada 2-8 iulie. Problema survine tocmai în subiectul tratat în respectivele obiecte artistice. 

Aceasta expozitie are un caracter ironic la adresa celor portretizati acolo. Este o expozitie a unui artist care are o privire ironica asupra acestei lumi. Nu este o expozitie care sa-i glorifice, dimpotriva, spune Virgil Nițulescu, directorul general al MTR

Dacă un artist scrijelește pe plajă o formă anume, atunci aceasta este artă. De ce? Pentru că așa spune el! Vă sună cunoscut? Pentru cei în temă, sunt sigur că au mai auzit această afirmație. Desigur, în contextul actualei piețe artistice, cine sunt cei care confirmă că un obiect este o operă de artă? Practica spune că muzeele, colecționarii și galeriile de artă. Deci, dacă cele 

zece portrete, ale cântaretilor (sau mai bine spus manelistilor) Florin Salam, Adrian Minune, Dan Bursuc, Nicolae Guta, Goran Bregović, Sorinel Pustiu, Carmen Serban, Cornelia Catanga, Vali Vijelie si Marian Mexicanu, precum si alte cinci lucrari inspirate de Taraful Haiducilor si Fanfara Ciocarlia

sunt expuse la MTR, atunci se pare că sunt opere de artă. Mai mult, dacă ele sunt produsul unui individ recunoscut de lumea artei, artistul George Mihai Vasilescu, atunci ele sunt opere de artă. Așa s-ar părea, ar fi simplu. Marea problemă aici este dată de cei expuși în aceste produse: maneliști (e inclus și Goran Bregovic aici, deși el nu este în mod necesar așa ceva).

Am intrat pe pagina Facebook personală și de artist a lui George Vasilescu. A primit foarte multe recenzii negative, să le numesc așa. A început să circule inclusiv o petiție online: Spuneți NU! expoziției ” Portrete în ulei și foiță de aur ale maneliștilor la Muzeul Țăranului Român”. Sub sloganulOpriți degringolada valorilor!, petiția încearcă să atragă un semnal de alarmă în privința alterării valorilor. Are doar vreo 47 de semnatari la momentul scrierii acestui material, dar sunt destui oameni care nu doresc așa ceva, nu-și doresc maneliști în muzee. De fapt, este o simbolizare a prostului gust intrat într-o instituție de cultură. Este metonimică această chestiune, se substituie obiectul cu simbolul său, adică obiectul artistic este înlocuit cu ce anume aduce el în văzul celui care vede. Invitația păstrează itemii unui proiect al participării: intrați în acest spațiu pentru a dansa pe manele. Dacă erau prezentate, în schimb, niște porci tatuaţi sau un crucifix scăldat în urină? Desigur, abjectul își are rolul său artistic, dar poate și abjectul ca ironie în poate avea, nu? Wim Delvoye și-a prezentat opera abjectă la Nisa, desigur, stârnind, ca și aici, indignare, mai ales din partea apărătorilor drepturilor animalelor. La fel ca fluturii lui Damien Hirst, nu? 

„The Golden Cage of Thoughts”, expoziţia mixtă de pictură şi sculptură semnată George Mihai Vasilescu, a fost inaugurată în data de 16 august 2013 la Galeria Kai Dikhas din Berlin. Ca tare, se pare că ar exista recunoaștere pentru acest artist. Dacă așa stau lucrurile, dacă un artist este confirmat ca artist, atunci de ce oamenii, mulți dintre ei intelectuali, se dezic acum de rolul acordat acestuia? Doar întreb, așa, nevinovat, fără să apăr sau să acuz. Haideți să vedem profilul acestui artist:pe Galeria Kai Dikhas, pe saatchiart sau pe modernism.ro

O chestiune sinuoasă ar fi cea a MTR, o instituție cu buget de la stat, adică cu bani și de la privitori. În România au devenit comune solicitări venite din partea consumatorilor la adresa instituțiilor. Ca atare, ei nu vor să participe la un asemenea proiect, cu toate că MTR are simbolul unui garant al artisticității unei opere. Nu vor să vadă acele kitsch-uri expuse într-un astfel de spațiu expozițional. Da, dar MTR a garantat pentru artisticitatea lui George Mihai Vasilescu. Ar fi o chestie de genul: opere astea îmi plac și sunt artă, le expunem, iar astea nu-mi plac, nu-s artă și nu le expunem. Cu alte cuvinte, artistulGeorge Mihai Vasilescu produce și opere de artă, dar și kitsch-uri. Pe aceeași logică, forțată puțin, am putea scoate o groază de studenți din universități, căci nu ne plac și îi considerăm foarte prost pregătiți. Nu e același lucru, cum am spus, e forțată analogia. În cazul unei piețe atât de relative, precum cea artistică, a devenit foarte greu să trasezi o limită între artă și non-artă, cu atât mai mult cu cât discutăm despre același artist. Subiectul de lung și anevoios. Nu sunt expert, îi provoc pe experți să ne prezinte optica lor referitoare la subiect. Am ridicat doar câteva întrebări. Că și-ar fi luat Vasilescu ceva parte pentru tupeul ăsta, ei haideți, nu cred că este cazul de astfel de chestiuni. Trebuie să ne punem de acord în privința unei chestiuni: arta contemporană se definește în esența ei prin șoc. Dacă nu produce șoc, atunci nu rezonează. Ce a făcut Vasilecu, orice ar fi el, artă sau nu, a produs șoc. Măcar aici suntem cu toții de acord. 

 

revista #hibridmedia

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s