Salutul retard al rectorilor români

Rectorii din România salută, iar gestul lor este unul al lehamitei față de sistemul de învățământ superior. E ironică treaba, căci oamenii se chinuie să îngroape tocmai sistemul condus de ei, supt de sevă de ei înșiși.

În primul rând, se salută decizia hilară de a echivala, la urma urmei, doctoratul la zi cu cel cu frecvență redusă. În regulă, știu că oamenii au gândit ceva în genul: dacă oricum producem, dacă nu ne interesează excelența academică (construct atât de îndrăgit, vezi cazul UBB), dacă vânăm doar cantitativ, etc., atunci, haideți să o facem la scară de producție.

Mai exact, să oferim tuturor șansa intrării în sistemul de producție, cu reale oportunități de a ieși pe poarta fabricii – academie drept exponat de vază al sistemului universitar autohton. Reiterez o afirmație pe care am făcut nu demult: nu toată lumea are nevoie de doctorate, la fel cum nu toată lumea are nevoie de facultate! Da, desigur, au universitățile. Doctoratul profesional este o nouă găsenilță de a atrage oameni în fluxul universitar, atât! Nu văd de ce există o nevoie acută ca oamenii angajați în sfera muncii să beneficieze de pe urma unui doctorat. În mediul privat, în România, un doctorat este prea puțin valorizat, spre deloc aș spune. Asta pe de o parte, pe de altă parte, nu văd de ce un sistem de producție de diplome s-ar transforma într-o și mai mare căzătură, în contextul în care noi nu suntem în regulă cu cele la zi. Ranking scăzut, imagine șifonată la nivel de rezultate și competitivitate, procent mare al șomerilor cu diplome în regulă, toate sunt acompaniate acum de performanțe academice cu frecvență redusă.

Mă bucură, totuși, faptul că există academicieni cu coloană care au sărit rapid la gâtul salutului tâmp.David Daniel este unul dintre ei, cu scuzele de rigoare pentru cei nedenumiți aici. Pe David Daniel l-am citit pe România Curată.

Eu înţeleg bine nevoia universităţilor de a-şi spori numărul de studenţi pentru a supravieţui financiar, deşi aici ar fi fost de dorit ca CNRR să spună ministerului în primul rând faptul că prin finanţarea existentă pe student echivalent universităţile româneşti sunt condamnate la faliment. Aşadar, da, prin doctoratul cu frecvenţă redusă poate fi crescut numărul de studenţi, dar asta nu trebuie făcut cu scopul de a avea bani (banii suficienţi ar trebui să vină dintr-o finanţare adecvată pe student echivalent), ci cu scopul de a asigura cât mai larg accesul la cunoaştere. Într-adevăr, există analize care accentuează şi argumentează raţional nevoia de a le asigura accesul la nivel doctoral şi celor care lucrează şi care astfel nu îşi pot permite accesul la doctoratul la zi. Dar de ce soluţia românească la aceste provocări este iar una deformată şi vetustă? De ce noi trebuie să fim mereu cu 20-50 de ani în spate? Mereu marile paradigme culturale (ex. iluminism, romantism etc.) au ajuns la noi cu un decalaj de zeci de ani, din cauza izolării ţării şi a atitudinii factorilor decidenţi. Dar astăzi trăim într-o lume globalizată, cel puţin în ceea ce priveşte accesul la cunoaştere. Oare nu suntem suficient de inteligenţi ca să învăţăm din greşelile altora, ci le putem învăţa doar dacă trecem şi noi prin ele? Această combinaţie letală – conducători mai slabi şi mai mulţi / doctoranzi la frecvenţă resusă – este o lovitură finală dată studiilor doctorale în România şi astfel şansei de redresare a mediulului academic românesc; o să avem de acum nu doar fabrici, ci chiar companii de diplome de doctorat” la universităţi, nu doar de stat, ci acum şi private. (David Daniel pe România Curată)

Al doilea salut se îndreaptă spre numirea pe viață a rectorilor în această funcție. Mi se pare mie sau asta este, la fel, o decizie pripită și un salut pe măsură din partea Consiliului Naţional al Rectorilor din România (CNRR) . Adică, nu ne-am învățat minte din exemplele trecutului, cu rectori cercetați pe la DNA sau tipi disfuncționali incapabili să gestioneze astfel de fabrici? SMai mult, decizia va lovi dur de tot în deschiderea și oportunitatea de schimbare a spațiului academic. O astfel de numire, să fim înțeleși, nu întărește autonomia mediului academic, ci un sistem de plase, o viitoare rețea bine gândită și așezată. Ea este prezentă și în prezent, funcționează, dar acum o declarăm și public. Sigur, am crede că stabilitatea este apanajul performanței, dar trebuie să avem grijă, suntem în România, iar tot ceeea ce are titulatura pe viață se acoperă, în timp, de praf.

Să vedem conținutul scrisorii elaborate de CNRR:

“Consiliul National al Rectorilor din Romania, in calitate de reprezentant al mediului universitar si partener de dialog al Ministerului Educatiei Nationale, apreciaza pozitiv aspectele incluse in OUG nr.49/2014 de modificare a Legii 1/2011in mod deosebit cu privire la facilitarea posibilitatilor de dezvoltare a activitatii universitatilor romanesti, de intarire a autonomiei universitare, de flexibilizare a deciziilor, precum si de consolidare a statutului institutional al universitatilor romanesti.

Dorim in acest context, cu titlu de exemplu, sa apreciem prevederea conform careia cifra de scolarizare a universitatilor poate fi marita pentru studentii straini, intr-o limita bine definita. Masura ofera deschidere universitatilor romanesti si poate reprezenta un fundament solid pentru dezvoltarea dimensiunii internationale a sistemului universitar romanesc. Definirea clara a mobilitatilor academice interne si internationale, ca fiind un drept al studentilor si doctoranzilor, institutionalizarea functionala a centrelor de orientare si consiliere in cariera, precum si alte prevederi ale OUG 49/2014, constituie solutionarea unor probleme cu care se confrunta de o buna perioada de timp universitatile romanesti, venind astfel in intampinarea nevoilor studentilor.

Departe de a fi o raritate in peisajul academic international, organizarea de doctorate in regim de frecventa redusa, reprezinta o racordare a sistemului educational romanesc la practicile internationale si asigura egalitatea de sanse in ceea ce priveste accesul specialistilor la pregatirea profesionala de inalta tinuta stiintifica conferita de studiile doctorale, in foarte multe dintre cazuri in stransa conexiune cu o cariera profesionala de succes. Prin urmare, suntem convinsi ca pregatirea doctorala poate fi realizata atat cu frecventa, cat si in conditiile unui sistem de frecventa redusa, daca acesta este organizat si tratat intr-o maniera riguroasa si serioasa, calitatea unei teze de doctorat fiind evaluata prin proceduri specifice, care raman neschimbate, competentele dobandite de absolventul de studii doctorale fiind cele care trebuie evaluate in vederea acordarii titlului, si nu forma de invatamant.

Fara a genera reducerea standardelor de calitate si de performanta in sistemul universitar, consideram ca modificarile aduse LEN reprezinta o abordare moderna, capabila sa permita o dezvoltare graduala a sistemului de educatie, generand o flexibilitate asteptata si necesara in vederea sustinerii autonomiei universitare si oferind instrumente adecvate in vederea indeplinirii misiunii asumate de catre universitatile romanesti.

Luand in considerare aspectele mentionate, ne exprimam ingrijorarea cu privire la o serie de critici neintemeiate aduse prevederilor OUG nr. 49/2014, aspecte care pot afecta grav prestigiul international al invatamantului superior romanesc, cu posibile repercursiuni (sic!) asupra recunoasterii diplomelor. Regretam in egala masura existenta acelor mesaje critice care tradeaza intentii politicianiste, demonstrand din pacate o lipsa de interes si de preocupare pentru situatia invatamantului universitar, prin necunoasterea sau prin ignorarea problemelor reale cu care se confrunta invatamantul superior.

In acest context, apreciem colaborarea Ministrului Delegat pentru Invatamant Superior, Cercetare Stiintifica si Dezvoltare Tehnologica cu reprezentantii universitatilor romanesti in procesul de elaborare al OUG, precum si in general, in ceea ce priveste deciziile MEN in domeniul invatamantului superior. Consideram ca modificarile aduse Legii Educatiei Nationale se constituie intr-un pas important catre crearea unui sistem educational previzibil, transparent, dar mai ales echitabil, care sa recompenseze performanta si creativitatea.

Presedinte
Prof.univ.dr. Cimpeanu Sorin Mihai
Rector, Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara din Bucuresti

Vicepresedinti
Prof.univ.dr.Abrudan Ioan Vasile

Rector, Universitatea “Transilvania” din Brasov
Prof.univ.dr.Bondrea Ioan
Rector, Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu
Prof.univ.dr.Darie George
Rector, Universitatea Politehnica din Bucuresti
Prof.univ.dr.Dediu – Sandu Dan
Rector, Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti
Prof.univ.dr.Dumitrescu Corina Adriana
Rector, Universitatea Crestina “Dimitrie Cantemir” din Bucuresti
Prof.univ.dr.Nastase Pavel
Rector, Academia de Studii Economice din Bucuresti
Prof.univ.dr.Folcut Ovidiu
Rector, Universitatea Romano-Americana din Bucuresti
Prof.univ.dr.Giurma Ion
Rector, Universitatea Tehnica “Gheorghe Asachi” din Iasi
Prof.univ.dr.Pirtea Marilen Gabriel
Rector, Universitatea de Vest din Timisoara
Prof.univ.dr.Pop Ioan Aurel
Rector, Universitatea “Babes Bolyai” din Cluj-Napoca
Prof.univ.dr. Sinescu Ioanel
Rector, Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila” din Bucuresti
Secretar General

Prof.univ.dr.Breaz Valer Daniel
Rector, Universitatea “1 Decembrie 1918″ din Alba Iulia”

Câteva dintre marile câștiguri ale rectorilor și universităților după noile modificări la Legea Educației pot fi citite pe hotnews.

 

revista #hibridmedia

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s