Dezrobirea de informație: Chomsky este agentul lui Putin

A fi în flux înseamnă deopotrivă a merge cu el și a te lăsa informat, iar privirea din afară nu ar da un spectru al obiectivității, ci pe al acela al evitării conectării la informație, mai curând. Situația tensionată sau din ce în ce mai tensionată din Ucraina trimite din ce în ce mai mult la câmpuri ale Războiului Rece. Am mai spus-o cu alte ocazii, eu cred că 1991 nu a reprezentat încetarea sau eradicarea acestui fenomen, pornit în 1946, ci, eventual, trecerea lui într-o stare mocnită. Așa, ca un vulcan care pufăie din când în când, dar în adâncurile căruia se petrec grozăvii. Îmi trebuie argumente, știu, pentru ca să devin relevant. Fenomene precum WikiLeaks sau Snowden ne-au adus aminte de faptul nu doar că există politici de supraveghere, ci de faptul că există mișcare în subteran, acolo unde schimburile informaționale se petrec cu alte viteze, departe de ochii lumii cotidiene. Despre manipulări informaționale vorbesc acum, căci marele meu pariu este că acestea se petrec acum la un nivel nemaintâlnit în istorie. Dacă analizez spectre ale impactului migrării informațiilor sau al plasării lor dintr-o parte în alta, voi spune că presupusele comparații între perioade istorice devin irelevante, căci acum vorbim despre un volum incomensurabil de informații/ date (re)migrate. Este nevoie de excavarea lor, de un proces minier în esență, nu de procesare, aflată abia în eșalonul secund al procesului. Datele-informațiile sunt arhivate, bine puse, ceea ce accelerează creșterea exponențială a volumului informațional.

În acest context, serviciile de informații nu s-au reactivat sub palierul evenimentelor din Ucraina, ci au fost puse într-o altă lumină, a fost nevoie de o reașezare a lor pe noile criterii geopolitice și nu numai. Toată lumea trage cu ochiul în curtea vecinilor, dar acum acest lucru se face mai intens, căci orice acțiune poate avea consecințe catastrofale, incluzând aici opțiunea unui conflict internațional. Ei bine, când ai în față o asemenea cazuistică, nu ai cum să nu-ți accelerezi și repoziționezi serviciile, însă mediile media trimit constant la amintitul Război Rece. Dar nu e nimic nou sub soare, căci Rusia a fost mobilul unui al doilea Război Rece și în 2008, pe vremea conflictelor din Georgia.

Caz:

“Russia must seek genuine strategic partnership with the US, and the latter must understand that, when excluded and despised, Russia can be a major global spoiler. Ignored and humiliated by the U.S. since the Cold War ended, Russia needs integration into a new global order that respects its interests as a resurgent power, not an anti-Western strategy of confrontation.”/ former Israeli Foreign Minister and historian Shlomo ben-Ami for Beirut Daily Star.

Deci, s-ar părea că tot Rusia generează un al treilea val al războiului informațional, însă acum vorbim despre un cu totul alt nivel. Direct din Crimeea mi-au venit confirmări că au existat manipulări masive de informație, alături de cenzuri. Totul a continuat în medii variate, pe diverse canale: media afialiată regimului Putin s-a preocupat constant de furnizarea masivă de informațe trunchiată legată de ce anume se petrecea în Ucraina, în vreme ce canalele vestice care avea corespondenți în teren trimiteau alte tipuri de date.

O altă procedură de manipulare este momirea unor oameni influenți să vorbească, de preferat, atragerea unor intelectuali. Este cazul lui Noam Chomsky, de altfel, un tip destul de cumpătat în cele scrise, cu toate că ultimele sale opere s-au axat mai puțin pe chestiile precise ale lingvisticii sau logicii și mai mult pe componenta socială. Nu comparația neasumată cu criza din 1962 din Cuba îi este atribuită, ci trimiterea către invadarea Irakului de către SUA, moment în care nu s-a trecut linia roșie desemnată de cele mai puternice state ale lumii. Noam Chomsky scrie într-un articol că Rusia, în schimb, prin anexarea Crimeii a făcut-o, iar Obama s-a gândit rapid la măsuri de izolare. Totuși, ceea ce atrage atenția din material este trimiterea făcută de Chomsky la cazul Guantanamo Bay. Fie și legitimă din anumite puncte de vedere, asocierea este una cât se poate de riscantă, fapt dovedit de unele articole identificate pe internet care-l dau pe Chomsky drept un partizan al politicii lui Putin. Vezi un extras:

 

Russia’s annexation of Crimea was an illegal act, in violation of international law and specific treaties. It’s not easy to find anything comparable in recent years – the Iraq invasion is a vastly greater crime.

But one comparable example comes to mind: U.S. control of Guantanamo Bay in southeastern Cuba. Guantanamo was wrested from Cuba at gunpoint in 1903 and not relinquished despite Cuba’s demands ever since it attained independence in 1959.

To be sure, Russia has a far stronger case. Even apart from strong internal support for the annexation, Crimea is historically Russian; it has Russia’s only warm-water port, the home of Russia’s fleet; and has enormous strategic significance. The United States has no claim at all to Guantanamo, other than its monopoly of force.

One reason why the United States refuses to return Guantanamo to Cuba, presumably, is that this is a major harbor and American control of the region severely hampers Cuban development. That has been a major U.S. policy goal for 50 years, including large-scale terror and economic warfare.

The United States claims that it is shocked by Cuban human rights violations, overlooking the fact that the worst such violations are in Guantanamo; that valid charges against Cuba do not begin to compare with regular practices among Washington’s Latin American clients; and that Cuba has been under severe, unremitting U.S. attack since its independence.Sursa

 

Nu e, probabil, nouă preferința sau opțiunea de stânga a lui Chomsky, însă acum se discută deja la un alt nivel informațional și de drept. Drepturile omului nu reprezintă o chestiune de competiție, iar de aici se poate începe discuția. Chomsky nu-l trimite pe Putin către predecesorii săi, cum o face Slavoj Zizek, iar pendularea între Stalin și Lenin e riscată și riscantă. Preferința ar fi pentru primul dintre ei, cel puțin în cazul lui Zizek, luând în considerare presupusele idei expansioniste ale lui Putin. Mă rog, expansioniste spus în sens de reîntregire a vechiului teritoriu al Rusiei și refacere a imaginii unei foste puteri a lumii. Rusia încă este, dar statutul său a fost puternic afectat de înviorarea unor alte state la nivel mondial. Până una-alta, să ne dezrobim de informații, deși sarcina aceasta este una sisifică, nu ai cum să nu fii afectat.

 

revista #hibridmedia

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s