Viitorul nostru cel hibrid

Am scris in teza mea de doctorat despre patogenitati, despre virusi via Fred Cohen, adica primele teoretizari academice ale fetei virusului, despre sferele virale si ecologiile media. Chiar cred ca acest tip de ecologii vor avea sensul si cuvantul lor greu de spus in economia atentiei cyberspatiale. Mai mult, cred ca ecologia va veni simultan cu o remodelare a esentei fondului, nu a formei, asa cum, probabil, ati reusit sa cititi in Manifestul pentru continut de pe#hibridmedia. Totul se va amorsa intr-un produs hibrid in care vor naviga: ecologii, arheologii media, arhitecturi absente, (n)etici si fosile. Ma rog, posibil ca lista sa fie completata de alte elemente, vedem. Despre arhitectura absenta, promit un post separat. Ca atare, desi nu fac prognoze, daca ar fi sa discutam despre estetica viitorului, atunci nu ne-ar fi suficient nici macar viralizatul recent transumanism. Totul imi pare ca va fi un mix, un (re)mix care conduce la vederea produsului final ca un hibrid. Ar fi bine sa dezvolt cumva ideea, dar va asigur ca o voi face in urmatoarea mea carte, promit. Nu va ramane de facut decat sa va delectati cu Selfie, descoperirea fetei, asta pana cand voi schimba registrul discursului.

Pana atunci, cateva idei simple despre virusi via Ioan-Cosmin Mihai:

Mecanismul de replicare îndeplineşte următoarele funcţii:

caută alte programe pentru a le infecta;

verifică programul găsit dacă a mai fost infectat anterior după semnătura virusului;

inserează instrucţiuni ascunse în interiorul programului;

modifică secvenţa de execuţie a programului infectat astfel încât instrucţiunile ascunse să fie executate ori de câte ori programul este apelat;

creează o semnătură pentru a indica faptul că programul a fost infectat pentru a nu fi infectat încă o dată

După modalitatea de funcţionare şi de tehnicile folosite, viruşii se clasifică în:

viruşi invizibili – folosesc tehnici de mascare care ascund faptul că sistemul a fost infectat. Când sistemul de operare încearcă să afle dimensiunea unui program infectat, virusul ascuns scade o parte din aceste date, egală cu dimensiunea propriului cod şi o înlocuieşte cu datele corecte. Astfel, dacă programul este doar citit de un scanner de viruşi, dar nu este rulat, codul viral este ascuns şi nu poate fi detectat .

viruşi polimorfici – folosesc o tehnică de modificare a propriului cod viral, utilizând tehnici de criptare avansate. Acest proces de modificare se numeşte mutaţie. Prin mutaţie, un virus îşi poate schimba dimensiunea şi compunerea. În plus, îşi pot modifica semnătura, fiind astfel mult mai greu de detectat de programele antivirus.

viruşi rezidenţi sau non-rezidenţi în memoria calculatorului:

viruşi rezidenţi în memorie – se instalează la un nivel înalt la memoriei RAM pentru a se ataşa fişierelor executabile sau documentelor de tip Microsoft Office ce sunt deschise la un moment dat. Aceşti viruşi pot controla întregul sistem şi îl pot infecta oricând.

viruşi non-rezidenţi – sunt activaţi numai la pornirea aplicaţiei gazdă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s