La un click de presedinte

Dacă s-ar vota cu click-uri, toate calculele firavelor sondaje ar fi date peste cap. Cei care tastează gândesc diferit de cei care butonează, iar alegerile prezidențiale oferă un câmp de luptă pentru două paradigme: una trecută, a omului influențat de medii clasice, și una viitoare, a omului conectat. Cu toate acestea, totul se rezumă la manipulare, la cât de contagios a fost un mesaj sau un altul, la cât de penetrant a fost într-un mediu diferit de ceea ce traversase până atunci. Cum au ajuns mesajele aceluiași candidat la omul clasic și la cel conectat deopotrivă?

Facebook are 7.2 milioane de utilizatori în România, 30% dintre ei având vârste cuprinse între 25-34, conform datelor Facebrands. Este clar, echipa de campanie a lui Barack Obama a oferit un exemplu grăitor pentru puterea rețelelor de socializare. E drept, Twitter-ul nu poate face mare lucru la noi în țară cu cei ai săi aproximativ 150.000 de utilizatori. Situația nu a fost trecută cu vederea de candidații la fotoliul de președinte al României, preferințele acestora gravitând, în mod special, în jurul Facebook-ului. Excepția o reprezintă Monica Macovei. Am regăsit-o peste tot, inclusiv în promo-uri interioare clipurilor de pe Youtube, campania acesteia fiind de departe cea mai activă în această zonă. Nu am putea spune că și eficientă: abia 1500 de urmăritori pe Twitter, postări aproape din oră în oră, și în jur de 107.000 de fani pe Facebook, unde este depășită și de Elena Udrea. În schimb, dacă s-ar fi votat online, după experimentul gandul.info, altfel ar fi stat lucrurile pentru candidatul independent.

Mesajul amorf și plin de stereotipii al lui Victor Ponta nu i-a alungat pe fani și urmăritori, candidatul PSD conducând pe ambele canale de socializare.

Candidații la aceste alegeri sunt asemenea unor scriitori care încearcă să-și câștige și formeze un public. Pornesc de la unul restrâns și, prin efectul bulgăre de zăpadă și contagiune, se străduiesc să și-l extindă. Ținta lor – marea masă rămasă și compusă din: toți cei care nu vor să voteze, toți cei indeciși, componenții celorlaltor publicuri atașate altor candidați și cei care vor să voteze fără să aibă un preferat anume. Șapte milioane de români sunt pe Facebook, iar spațiul virtual a devenit, deodată, extrem de atractiv. Echipele de campanie știu că dacă ar putea avea influență acolo, sunt șanse să schimbe soarta alegerilor. Dar aici intervin mai multe aspecte.

În primul rând, cum îmi trimit mesajul acolo, căci trăim o schimbare de paradigmă: nu mediul este mesajul, ci mesajul este. Ca atare, ce spui acolo în spațiul online? Problema ține tot de manipulare, însă publicul este altul. Cei care sunt aici, nomadizează în această zonă virtuală, sunt mai greu de influențat. Deci, cum te vei comunica astfel încât să-ți câștigi public aici? Din punctul de vedere al mesajului, cel mai bine s-au poziționat Monica Macovei și Klaus Iohannis, dovadă fiind și experimentul citat. Victor Ponta, candidatul creditat cu cele mai mari șanse, este neglijat, chiar dacă, oficial, are o armată de susținători online. În mediul online regulile sunt făcute de cei care îl stăpânesc, activează aici.

Din păcate pentru cei doi candidați, intervine următorul punct: câți dintre internauți au venit să și voteze în realitate? Mecanismele defulării funcționează teribil de bine: faptul că utilizatorul rețelei a dat un like/ share presupune deja o eliberare pentru el, a participat la eveniment. Vă voi oferi exemplul mișcărilor Indignados din Spania și celor de tip Occupy de la noi din țară. John Postill, antropolog și teoretician media, a analizat fenomenele Indignados, concluzionând faptul că un anume tip de mișcare a fost operată pentru a fi urcată în rețea. Cum se vede revoluția, nu cum se trăiește, acesta a fost lozinca mascată a tinerilor cu smartphone-urile pregătite să capteze momente inedite. În cazul Occupy, s-a început sub ideea mobilizării masive offline și s-a ajuns, într-un final, la înregistrări live ale evenimentelor. Ca atare, alegerile ar câștiga câteva milioane de votanți dacă s-ar face online!

În al treilea rând, viralizarea acțiunilor unui candidat nu înseamnă întotdeauna succes garantat, căci intervine hipnotizarea maselor, adică a acelor mulțimi care au nevoie doar de un stimul pentru a acționa în hazard. În Parisul lui Gabriel Tarde oamenii au ieșit pe străzi la vânătoarea unui rău-făcător, iar cel care prezenta gesturi bizare era fugărit la propriu. O condamnată în același Paris a fost salvată de furia unei mulțimi doar de gluma unui individ. Mulțimile nu sunt raționale, comparativ cu publicul, sunt dezordonate. Ele pot fi transformate în public prin diferite căi, unele dintre ele fiind strâns legate de manipulare și hipnotism media. Somnambulii sunt printre noi, iar ei vor vota mai mult ca sigur duminică. Pe Facebook sunt șapte milioane de utilizatori, nu se știe pe ce număr s-a putut conta efectiv la alegeri, însă rămân restul românilor cu drept de vot, cei care își primesc informațiile de la televizor, radio sau printr-o altă metodă. Acest aspect deschide punctul patru: manipulare informațională. Este strâns legat de precedentul, căci vizează subjugarea unui grup de oameni pe baza informațiilor transmise. Ei bine, fie că vorbim aici de internet, televizor, radio sau sondaje, totul manipulează. Experimenul votului online afectează gândirea unor indivizi. Deși a fost ceva inedit pentru piața media din România, cred că acesta nu a făcut altceva decât să creeze deja premisele instalării defulării în anumite cazuri: Monica Macovei și Klaus Iohannis, braț la braț la alegerile via Facebook nu a înseamnat mai multe voturi pentru ei, ci dimpotrivă, sunt șanse reale ca alții să tragă beneficii.

Între timp, în Parisul zilelor noastre românilor le este interzisă exercitarea dreptului la vot. Diaspora a stat la cozi și funcționărimea de la ambasadă a lucrat prea tacticos, prea fără a se uita pe geam să și vadă coada care se strânsese afară. Între timp, s-au dat primele exit-poll-uri, iar Monica Macovei a rămas cu voturile de pe Facebook, cum vă spuneam. Ea reprezintă marea dezamăgire pentru mulți, însă lucrurile sunt mai ample în zona trecerii la acțiunea offline din sfera online-ului. Restul? Nimic nou sub soare, cifre anunțate și, oarecum, prezise. Rămâne de văzut cum se vor mișca fronturile în următoarele zile de campanie. Ponta vs Iohannis este un meci între doi indivizi care nu exprimă mare lucru la nivel de imagine: unul dintre ei stă bine la capitolul vot din spațiul rural + oamenii lipiți de televizor, altul este un extrem de slab orator, neștiind să-și pună în evidențe eventualele avantaje-atuuri. Ar fi, poate, spre binele celui din urmă să se folosească mai mult de zona online, i-ar aduce mai multe beneficii.

Oglinda pe care o vedeți aici este una menită să deformeze realitatea. Un sondaj comandat nu înseamnă nimic. Pe câți oameni s-a făcut, ce tipologii sociale, din ce zone ale țării, ce criterii de selecție s-au respectat, etc. Totul este relativ la ceva în această schemă, iar cine reușește să manipuleze mai mult, acela va avea câștig de cauză. Un lucru este cert: România din spatele click-ului este diferită de România din fața televizorului.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s