Idolii comunicarii sau falsele impresii de forma

Sa incep printr-o chestiune de bun simt: definita simplista a comunicarii si a ceea ce inseamna a comunica. Primul sens oferit de DEX este acela al transmiterii unor informatii, deci a informa, a face cunoscut, a instiinta. Varianta intranzitiva a verbului a comunica este asociata cu a se pune in legatura, in contact, privind oameni, comunitati sociale etc. Ei bine, pornind de la acest aspect, ajung la chintesenta ideii: toata lumea se transfigureaza in expert in comunicare, indiferent de ce anume face X concret in compania Y. Faptul ca acelasi X transmite un set anume de informatii catre Z, intr-o anumita forma sau respecand un anumit template, nu-l transpune in mod direct in ipostaza de specialist in comunicare. Da, chiar daca o face, sa spunem, excelent. Nu este decat o traire iluzorie a lui X ca a reusit sa aiba acces la un domeniu relativ in voga in prezent: comunicarea. Spun relativ pentru ca nu este nimic nou sub soare in privinta comunicarii, doar formele sale de prezentare au facut din ea ceea ce crede X ca este. Sigur, m-ati putea intreba ce anume confera valoare de expert unui individ. In mod cert nu este vorba despre transmiterea simpla a unui bazaj de cunostinte sau informatii dintr-un punct intr-altul, dintr-un mediul in altul.

A fi specialist in comunicare, sa asumam impreuna ca exista asa ceva, presupune mult mai mult de atat, presupune sa dispui de un corpus de abilitati luate simultan, nu se pune situatia in care individul indeplineste un singur criteriu. Abilitatea de a comunica presupune o imbinare fericita a utilizarii limbajului verbal cu cel non-verbal, iar acum se deschide un spectru extrem de vast. Psihologii amintesc de faptul ca nivelul logic, cel al cuvintelor nu cantareste decat aproximativ 7% din registrul comunicarii, restul fiind completat de: nivelul paraverbal – 38% (tonul vorbirii, volum, etc.) si de nivelul nonverbal – 55% (expresiile si micro-expresiile faciale, miscarile in timpul actului comunicarii, etc.). Ca atare, nu e simplu deloc, dragi auto-intitulati experti in comunicare.
Voi lua un alt exemplu, unul din pedagogie, un domeniu atat de drag mie, cu ramasite in neuitatii ani ai liceului. Transmiterea unui mesaj intre A si B este ridicata la rang de arta, arta comunicarii. Nu doar ca mesajul pleaca din punctul A inspre punctul B, dar se structureaza un intreg mecanism in interiorul caruia nu doar se transmit informatii, ci participantii chiar participa, devin actanti ai unui proces complex ce necesita auto-cunoastere si intelegere, intuire a intentiilor celuilalt actant, formarea sa, educarea sa, etc. A comunica, din aceasta perspectiva, inseamna a educa, iar educatorul este primul miscator al acestui spatiu educogen. Desigur, este nevoie sa aruncam o privire in parcursul istoric al teoriei comunicarii, pentru a intelege concret semnificatia acesteia. Mai mult, o alta oprire majora ar fi in insasi inima teoriei semnelor, iar versiunile pe care putem merge sunt diverse. Sa iau un singur exemplu aici: “Totul este semn, Universul este un imens representamen, orice gandire este in semne; a gandi inseamna a manipula semne, pragmatismul nu este nimic mai mult decat o regula care stabileste sensul cuvintelor”/ Charles S. Peirce. Dar putem merge mai adanc pe firele semiologiei/ semioticii si sa descoperim valente distincte si aparte ale comunicarii (Vezi Tratatul de semiotica gestuala al profesorului Aurel Codoban, un expert in comunicare in adevaratul sens al cuvantului).
Da, exista inca o disfunctie narcotizanta a mijloacelor de comunicare (Vezi Paul F. Lazarsfeld si Robert K. Merton), dar o voi extrapola la nivelul intregului spectru al comunicarii: disfunctie narcotizanta a comunicarii, iar ea este ajustata pe deplin de actantii procesului. Sigur, teoria matematica a comunicarii (Vezi Claude Shanon,  The Mathematical Theory of Communication, 1948) presupune reducerea si simplificarea procesului comunicational intr-atat incat daca vei elimina factorii perturbatori, acesta se transforma intr-o reproducere a unui mesaj, simplu si concis. Dar lucrurile sunt mai complicate de atat, dragi auto-intitulati experti in comunicare. Putem extrage tipuri ale comunicarii si chiar functii ale ei (Roman Jakobson insusi a facut-o), dar nu vom putea simplifica vreodata comunicare doar la simpla transmitere a unui bagaj de cunostinte/ informatii catre un public anume. Societatea informationala pe acest aspect se fundamenteaza, pe un flux continuu de date – informatii. Ele sunt transmise, dar nu e doar atat. Aflarea in fluxul informational nu inseamna doar simpla transmitere a lor, inseamna miscarea si transformarea lor constanta intr-o asemenea masura incat vorbim despre date-informatii transgresive, care-si depasesc propriul situs intr-un permanenta agitatie. Se complica treburile si aici, mediul este mesajul sau uitati de mediu, intuiti unde trimit. Deci, dragi auto-intitulati experti in comunicare de prin companii, ganditi-va de doua ori cand va legati numele si functia de domeniul comunicarii, s-ar putea sa fie mult peste voi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s