Despre NanoArtă ca dezvrăjire a unei lumi ascunse. Un dialog cu artistul Cris Orfescu

#hibridmedia/ republicare

Lumea infinitezimală a nanotehnologiei este una ascunsă vederii noastre, știută pe îndelete doar de cercetătorii din laborator. Suprimarea accesului la ea este o chestiune care poate fi dată uitării, căci arta aduce nanotehnologia sub ochii privitorului, aruncă vălul de mister în care este învăluită această lume. Este vorba, mai exact, despre NanoArtă, iar produsele acesteia au nevoie de tehnici speciale de proiectare. Am stat de vorbă cu nano-artistul și omul de știință Cris Orfescu, cel care organizează Festivalul Internațional de NanoArtă. Evenimentul a ajuns la a treia ediție, care se va desfășura chiar la noi în țară, la Iași. Deci, un prilej tocmai bun pentru un dialog mai mult decât interesant.

Rareș Iordache: Să începem un pic sec, dar direct: Ce este nanoarta? Cum putem să o poziționăm pe harta artei contemporane?

cris orfescu

Cris Orfescu: Am definit NanoArta ca o formă de artă multidisciplinară aflată la intersecțiile Artă-Știință-Tehonologie și care are ca obiect nanopeisaje (peisaje atomice și moleculare care sunt structuri ale materiei la nivele molecular și atomic) și nanosculpturi (structuri create de către cercetători științifici și artiști prin manipularea materiei la scară moleculară și atomică prin diferite procese fizice și chimice). Aceste structuri sunt vizualizate cu microscoape electronice de genul “scanning electron”și “atomic force” și imaginile obținute sunt procesate ulterior prin diferite tehnici artistice pentru a fi convertite în lucrări de artă și expuse pentru marele public. NanoArta poate deveni pentru secolul 21 ceea ce fotografia a fost pentru secolul 20. Trăim într-o nouă perioadă de Renaștere și NanoArta este expresia Noii Revoluții Tehnologice și reflectă tranziția de la Știință la Artă prin intermediul Tehnologiei. Oamenii de știință explorează lumea la scară atomică și moleculară în speranța de a afla un viitor mai bun. Sint evidențe că Nanotehnologia ar putea fi răspunsul pentru acest viitor. Dar, ca orice tehnologie nouă, nanotehnologia poate avea efecte negative sau pozitive pentru societate și mediul înconjurător. De aceea, artiștii trebuie să facă ce au făcut din cele mai vechi timpuri, și anume să familiarizeze publicul cu acest nanounivers. În opinia mea, NanoArta este calea cea mai bună de a educa publicul despre nanotehnologie și efectele pe care aceasta le va avea în viața noastră de zi cu zi.

 

inferno_alighieri_in memoriam

R.I.: Constructele recente care au invadat câmpul artistic au afectat fără îndoială întreg spectrul artei, așa cum era cunoscut. Lucrurile se schimbă simultan cu noile achiziții ale oamenilor, dar această metamorfozare nu a distorsionat arta? Știu sigur că a afectat-o și schimbat-o, însă întrebarea se referă la distorsionare.

C.O.Din cele mai vechi timpuri, arta a urmat în mod natural descoperirile științifice și dezvoltările tehnologice. Două exemple relativ recente: fotografia și filmul. În opinia mea, este de datoria artiștilor să țină pasul cu acestea și să adapteze corespunzător tehnicile artistice. Noi tehnologii sunt descoperite din ce în ce mai frecvent și artiștii trebuie să fie conștienți de posibilitățile infinite pe care acestea le oferă procesului de creație. Să vă dau un exemplu: trăim într-o lume digitală și arta este o replică directă a acestei ere noi. Un alt exemplu, nanoștiința și nanotechnologia sunt replicate în NanoArtă. Artiștii au acum la dispoziție căi noi de expresie și nu consider că această metamorfozare a distorsionat arta, cred că mai degrabă a îmbogățit-o.

 

R.I.: Aveți deja experiență în organizarea Festivalului Internațional de NanoartăAcum, anul acesta, va fi la Iași. De ce ați ales acest oraș, de ce România? Există interese artistice înspre această zonă artistică la noi în țară? Evenimentul se pliază, practic, peste un altul: Conferința Internațională pentru Fizica Materialelor Avansate?

C.O.: Iași a fost întotdeauna o vatră a culturii românesti. Universitatea Alexandru Ioan Cuza este cea mai veche instituție de învățământ superior din țară. Am vrut de mult să organizez un Festival Internațional de NanoArtă în România și am considerat că acum este momentul potrivit să-l organizez la Iași cu prilejul celei de a 10-a Conferințe Internaționale pentru Fizica Materialelor Avansate. În ultimă instanță, este o conferință internațională de nanotehnologie și, din nou, arta, știința și tehnologia se intersectează. Multidisciplinaritatea aceasta trebuie recunoscută și studiată. Sper că al 3-lea Festival Internațional de NanoArtă organizat la Universitatea Alexandru Ioan Cuza în Iași va fi deschizător de drumuri în această direcție pentru România. Plănuim ca festivalul să fie urmat de expoziții de NanoArtă în diferite galerii și muzee din țară și eventual în estul Europei. Pe lângă expoziția de NanoArtă, în cadrul Conferinței de Fizica Materialelor Avansate avem pentru prima dată în țară o secție de Artă-Știință-Tehnologie.

 

Light_through_a_Pinhole_2

R.I.: Cum revedeți arta din România? La Cluj, de exemplu, UAD-ul pulsează pe piața artistică anual nume și proiecte interesante. Personal, cred că se pot face mai multe lucruri pentru ca toate acestea să devina mai vizibile pe piața internațională. Ce credeți?

C.O.Salut cu interes existența unei secții de foto-video la UAD Cluj. Cred că ar trebui introduse în școlile de artă noi secții pentru noile medii: Artă Digitală (Digital Art), Artă Video (Video Art), Grafică Computerizată (Computer Graphics), Animație Computerizată (Computer Animation), Design de Jocuri Electronice (Game Design), Artă Interactivă (Interactive Art), Artă pe Internet (Net Art), Artă Fractală (Fractal Art), Artă Algoritmică (Algorithmic Art), Realitate Virtuală (Virtual Reality), Artă bazata pe Matematică (Math Art), Artă Ecologică (Ecological Art), NanoArtă (NanoArt), etc. De asemenea, galeriile și muzeele din țară trebuie să fie mult mai receptive la noile medii.

 

R.I.: Aveți un feedback pozitiv pentru opera dumneavoastră artistică, în mod special în mediile americane. Care este impactul unei astfel de producții într-o cultură precum cea de peste ocean și care ar putea fi în cultura română, una axată mai mult pe chestiuni de ordin tradițional?

C.O.: Surprinzător, nu este ușor ca noile medii să fie acceptate nici peste ocean, din cauza profitabilității galeriilor și muzeelor de artă. Patronii de artă de peste tot trebuie educați și asta depinde destul de mult de nivelul tehnologic. Norocul este că aici există deja o cultură digitală bine împământenită și noile medii și-au gasit locul în programele școlilor de artă. De fapt, cred că Europa este mai receptivă în ceea ce privește introducerea în galerii a noutăților în artă. Mulți ani și o groază de muncă sunt necesare oriunde pentru ca cineva să ajungă la recunoaștere. Ca să continui să raspund la întrebare vă dau câteva citate traduse în limba română din media americană, europeană cât și părerea unui pictor și scriitor român cu privire la arta mea și relația cu arta tradițională:

“…artiștii au în fața lor un obstacol fundamental încercând să reprezinte peisajele moleculare ale diferitelor materiale unde dimensiunile se măsoară în nanometri… Pentru un abstracționist ca domnul Orfescu, limitațiile acestea sunt doar simple invitații să foloseasca intensiv, sălbatic, culoarea și schimbările de formă” (The New York Times)

“Artist și om de știință, Cris Orfescu manipulează chimicale și creaza nanosculpturi pe care le mărește cu un microscop electronic și le imprimă pe pânze de dimensiuni mari.” (The Wall Street Journal)

one_flew_over_the_cuckoo_nest

Impunîndu-si prezența custrigăte’ puternice de roșu, albastru și galben, imaginile artistului și omului de știință Cris Orfescu, la prima vedere, apar piese abstracte. Curbele foarte colorate, unghiurile liniilor și schimbările bruște de direcție comandă pânzele și apar să fie fantastica expresie a impulsului și gustului creativ ale artistului… Partenerul lui Orfescu în această expoziție, fotograful Rick Chinelli, crede că Cris lucrează într-un spațiu diferit atât pe plan fizic, cât și mental.” (Pasadena Star News)

Cris Orfescu trăieste într-un univers diferit, populat de creaturi fantasmagorice pe care altcineva le-ar considera ca provenind de pe o altă planetă… În studioul-lab unde crează, artistul se simte la largul lui sculptând impercetibilul.” (revista franceza Stuff)

Cris Orfescu este unul dintre cei mai actuali artiști, un copil al timpului nostru, o era post-literară când experimentăm co-existența chiar emergența domeniilor care, în trecut, au avut profile autonome: filozofia, arta, știința, tehnologia… Fiecare show solo al lui Cris Orfescu este situat la cel mai înalt nivel al post-literaturii (ceea ce am numit paradigmul lui Leonardo), una devărat memento al epocii noastre, unde filozofia, arta și știința/tehnologia (nanotehnologia) se intersectează. Modulațiile de forme dinamice, intensitatea vitală a culorilor radiante, strălucitoare și expresive, structurile cu armonie sălbatică a lumii invizibile sunt toate subordonate unei muzici secrete a sferelor… Cris este convins ca vechiul limbaj artistic nu mai este adecvat cu actuala conștiință umană. Cris Orfescu este un Fauvist al micro-universului.” (Constantin Severin, The Alchemical City)

 

nanographite_psychedelic_mushrooms

R.I.: Unul dintre dezideratele asumate de dumneavoastră este acela al surprinderii frumuseții unei lumi ascunse ochiului, ascunse privirii. Putem ajunge la aceasta doar dacă ne ajustăm, ne cyborgizăm, însă opera dumneavoastră vine să suprime această mecanizare a noastră. Ne oferă opțiunea rămânerii în zona umanului prin privirea operei, nu a procesualității via microscop. Deci, nanoarta să fie și un strigăt îndreptat către oameni, să se păstreze mai “umani”?

C.O.: Voi începe răspunsul cu o traducere a unui fragment dintr-un articol apărutpe Discovery News: “NanoArta este o viziune în nemaipomenita lume extrem de minusculă pe care numai un număr mic de oameni de stiinta au văzut-o. Pentru persoana de rând, domeniul nanotehnologiei (structuri mai mici decât o miliardime de metru) este tot atât de inaccesibilă ca și luna. Dar nanoartistul Cris Orfescu a vrut să schimbe situația asta. El a creat o epoziție de NanoArtă ca să împartă frumusețea lumii nano cu noi ceilalți care trăim într-o lume macro. Chiar dacă cineva este interesat să afle ce reprezintă o anumită imagine, Orfescu vrea ca publicul să vada lumea nano independent de sursă, doar pentru frumusețea ei.”

Ar fi foarte dificil și neproductiv să transport în sălile de expoziție un microscop electronic ca să arăt publicului sculpturile mele, deși s-a întâmplat și asta. Chiar în primăvara aceasta, organizatorii unei conferințe / expoziție la Universitatea din Austin în Texas au rugat Hitachi să aducă special pentru mine un microscop electronic portabil ca să prezint demonstrații de NanoArtă. Dar, ca să rămânem umani și pentru o tranziție mai lină de la arta tradițională, am amestecat tehnici clasice cu noile medii. Procesul meu artistic-științific-tehnologic începe în laborator, unde creez nanosculpturi și descopăr nanopeisaje pe care le vizualizez cu un microscop electronic și ale căror imagini le captez într-un computer. Unele dintre imagini le pictez și manipulez digital, combinând realismul structurilor cu coloritul abstract. Imaginile captate de la microscopul electronic sunt monocromatice deoarece în microscopul electronic nu există lumina (care are ca efect culorile). În microscopul electronic, imaginile sunt create de către electroni (particule electrice) și nu de către fotoni (particule luminoase). Ca să pictez imaginile captate am dezvoltat în Adobe Photoshop o tehnică pe care am numit-o “Digital Faux”. Tehnica de pictură Faux a fost utilizată din timpuri străvechi de către pictorii decorativi ca să creeze o imagine falsă a diferitelor materiale naturale (lemn, marmură, metal, etc.). Finisajele în tehnică Faux folosesc straturi de glazuri (transparente), spre deosebire de pictura tradițională care folosește vopsele (opace). Prin suprapunerea de glazuri se pot produce efecte tri-dimensionale mult mai reușite decât cu vopsele, creând o mai bună percepție de volum, adâncime și formă. Am numit glazurile folosite “Digital Glazes” și le obțin în Photoshop prin ajustarea opacitații diferitelor culori. În final, imprim imaginile pe pânză sauhârtie specială pentru lucrări de artă prin procesul Epson (folosind o imprimantă de artă Epson pentru giclee), folosind cerneluri cu durată îndelungată (fără să se altereze). În felul acesta, lucrările mele pot fi expuse pentru un public numeros și nu trebuie să ne “cyborgizăm”.

 

nanowing

Cris Orfescu este nano-artist și om de știință. S-a născut la București, dar locuiște și lucrează în Los Angeles din 1991. De peste 30 de ani experimentează această nouă formă de artă, NanoArta ca tranziție de la Știință la Artă prin Tehnologie. Operele lui Cris Orfescu pot fi văzute pe site-urile artistului:

http://crisorfescu.com si mobile web: http://nanoart.org

Advertisements

One thought on “Despre NanoArtă ca dezvrăjire a unei lumi ascunse. Un dialog cu artistul Cris Orfescu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s