Cazul Darko Maver: un produs în transgresare

Unii artişti au simţit nevoia de a îmbina tipurile de artă. Orlan realizează performance-uri pe care le redă live prin intermediul unui site. Pe lângă faptul că este vorba despre un performance, artista apelează la spaţiul virtual, acolo unde îşi “depozitează” produsul. Eu vi-l ofer pe Darko Maver, articolul precedent cu Keysor Soze mi-a readus aminte despre acest caz exceptional.

Darko Maver poate fi din multe puncte de vedere un adevărat Keyser Soze. Principala distincție este că, în acest caz, artiștii se chinuie să manipuleze informațional despre ceva inexistent, făcând lumea să creadă că există. În cealaltă parte, oamenii se tem de o prezență reală, însă mistificată, trecută în legendă și ascunsă vederii.

Darko Maver este un artist sârb văzut drept un adevărat pionier al net.art, în perioada 1993-1998. Operele lui, extrem de şocante, au reprezentat o adevărată problemă pentru regimul politic de la Belgrad, lucru care i-a adus cenzurarea sa şi întemniţarea la Podgorica. În acel moment lumea artei contemporane a lansat un mesaj de sprijinire a artistului şi de indignare faţă de o astfel de tratare a libertăţii de exprimare artistică. Site-ul pe care erau expuse operele sale a anunţat moartea la Podgorica a lui Darko Maver, iar lumea artei vuia: au urmat simpozioane în memoria acestuia şi articole în presa de specialitate. Surpriză, însă, Darko Maver nu există! Acesta este, de fapt, produsul fictiv al unui grup de artişti din Bologna, numit 0100101110101101.org.

La un anumit timp, după ce au publicat poza cu moartea lui Darko Maver în închisoarea de la Podgorica, artiştii au postat şi poza care arunca vălul de mister din acest caz, iar printr-un lung comunicat de presă la începutul anului 2000 explicau totul. Proiectul dispune de toate ingredientele: opere de artă şocante a căror existenţă este probată numai de fotografiile de pe site, un spaţiu de lucru actual, anume spaţiul virtual, performance realizat de către grupul de artişti care au avut ideea şi un artist fictiv, care şi-a construit o reputaţie şi o imagine în lumea artei.

“Cum era de așteptat, povestea se răspândește în toată lumea și provoară dezbateri aprinse. Reacțiile sunt nenumărate și contradictorii. În timpul celor aproape doi ani, zeci de oameni din Bolgona, Milano, Ljubljana, Roma și Veneția au pus în scenă una dintre clee mai mari decepții artistice din ultimii ani. Un performance care a elevat manipularea media la statut de artă și a transformat cele mai radicale mythopoeia într-una dintre cele mai înalte forme ale sale. Dacă nu l-am omorât – declară Franco Birkut, purtătorul de cuvânt al 0100101110101101.ORG – și am fi relevant farsa mai tâzriu, Darko Maver ar fi trăit în continuare și ar fi făcut lumea să vorbească despre el prin expoziții, articole, documentare și cataloage, nimeni nu ne-ar fi stopat narațiunea, întrucât această poveste este prea bună pentru a fi falsă” (Vezi textul original cu prezentarea cazului Darko Maver)

Chiar dacă manifestul oficial se îndreaptă către forţele de manipulare de care dispune spaţiul online, şi în particular de care dispun noile media, Darko Maver este mai mult decât atât.

“Universul media a devenit tot mai independent de realitate. Ficțiunea TV-ului, chiar dacă puternic distorsionată, depinde în orice caz de realitate. În sistemul media modern, în particula cu dezvoltarea Internetului, această condiție va dispărea: existența virtuală este tot mai puțin ancorată în real” (Vezi Caronia, Antonio, Darko Maver doesn‟t exist )

Darko Maver nu este atât o provocare împotriva artei, scoasă în afară din interiorul sistemului însuşi, cât mai mult o operaţie împotriva instituţiilor de artă, a stereotipiilor sau convenţiilor existente. În acelaşi timp, transgresând transgresarea transgresiunii, proiectul a lovit arta cu propriile arme, indicând că nu este nevoie decât de un singur lucru: spaţiul virtual. Construit pe nimic, din nimic în spaţiul virtual, proiectul propune ca într-un mod similar toţi artiştii să fie la fel: fie fictivi, fie reali concepând numai în spaţiul virtual.
Un lucru este cert în ceea ce priveşte arta contemporană: aceasta a descoperit un nou mediu de expunere: spaţiul virtual. Prin acest lucru arta transgresivă consider că a continuat să existe, pentru că noul spaţiu a depăşit vechile canoane. Partea mai proastă a lucrurilor este că simultan cu această nouă apariţie perpecţia asupra artistului a suferit modificări, iar arta însăşi este supusă unui şir întreg de chestionări. Sfârşitul artei? Nu este deloc un aspect nou, Hegel vorbind despre aşa ceva în lucrările sale. Ceea ce este diferit acum este tocmai existenţa unor proiecte gen Darko Maver care suspectează statutul artei.

Reconstruit după From Transgression to Virtual Space or the End of ArtStyles of Communication

FOTO: 0100101110101101.org

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s