Strip-tease-ul este imposibil pentru o femeie/ Orlan

Orlan, Strip-tease, des cellules jusqu’à l’os, o expoziție care pornește de la premisa că strip-tease-ul este imposibil pentru o femeie întrucât dispune de imagini preconcepute, imagini pe care nu le poate înlătura.

Și dacă mai aveați ceva dubii în privința lui Orlan și a căutărilor sale artistice, iată:

Tout mon travail interroge le statut du corps dans la société via toutes les pressions culturelles, traditionnelles, politiques, religieuses qui s’impriment dans les corps et dans les chairs. Donc je dis toujours cela, mais d’une manière différente, parce que je ne suis pas attachée à un matériel ou une technologie. Ce qui m’intéresse, c’est d’avoir une idée d’œuvre, de pièce, de démarche et ensuite de trouver les meilleures matérialités. Parfois cela passe par les biotechnologies et on voit mes cellules qui dansent. Il y a aussi un jeu vidéo avec une installation interactive avec des bracelets Myo, mais il y a aussi des œuvres photographiques, des reliques, des sculptures ou des objets. Je passe de l’un à l’autre de manière légère et libre. Source

 

Continue reading “Strip-tease-ul este imposibil pentru o femeie/ Orlan”

Advertisements

Reteaua artistica si artisticitatea retelei

A plonja direct imensitatea informațională, acesta este un fapt real și devenit o stare de normalitate. Este, de fapt, ceea ce am spus nu cu mult timp în urmă: fluxul informațional este cel care înghite și te înghite.

Continue reading “Reteaua artistica si artisticitatea retelei”

Minóy – o carte/ proiect artistic care performeaza direct in estetica zgomotului

Minóy – un ebook care mi-a fost semnalat chiar de către unul dintre co-autorii săi, artistul și teoreticianul Joseph Nechvatal. Care sunt datele acestui proiect artistic super-interesant?

Minóy este pseudonimul artistului și muzicianului Stanley Keith Bowsza (1951-2010). Joseph Nechvatal, autorul cărții Immersion Into Noisea cotrobăit prin arhive, a săpat adânc și a descoperit compozițiile artistului. Totul s-a făcut în colaborare cu compozitorul Phillip B. Klingler. Există, din câte se pare, un văl enigmatic în jurul acestui Minóy, unele dintre operele sale nefiind vreodată auzite. S-ar presupune, conform descrierii acestui ebook, că înregistrările s-ar fi oprit prin 1992, iar Kingler deține arhiva Minóy .

Continue reading “Minóy – o carte/ proiect artistic care performeaza direct in estetica zgomotului”

De la batul-selfie la selfie-arm

Patologia bățului pentru selfie și viralitatea sa deopotrivă au fost transgresate printr-un nou produs, unul nu atât de viral în spațiul comercial, dar cu mult mai hilar: brațul pentru selfie, cam așa aș traduse selfie-arm.

Selfie-stick-urile au intrat deja în limbajul uzual al utilizatorilor-vânători de selfie-uri perfecte. Un astfel de dispozitiv este, de fapt, un monopod al cărui rol, precis determinat, este să ajusteze conceperea selfie-urilor. Mă rog, atât timp cât nu sunt instrumente enervante, ciclistul Alberto Contador lovind intenționat un astfel de device în timpul unei curse. Ei bine, dar ce facem atunci când bățul se transformă în braț? În mod cert v-ați gândi că este o formă exacerbată de strigare a singurătății și nu numai. Ar fi o patologie specială de luat în considerare.

Totuși, nu este vorba despre așa ceva. Artiștii Aric Snee și Justin Crowe s-au gândit să conceapă un prototip, căci așa îl numesc ei, de realizare a selfie-urilor: selfie-arm. Concret, o mână, cadaverică aș spune, pe care o țineți de mână și care are la capătul ei un smartphone cu care vă puteți face selfie. Asta dacă nu ați avea cu cine să vă faceți, evident. Proiectul artistic trebuie luat într-un sens simbolic. Nu asta au dorit în mod special să exprime artiștii și să se rețină. A fost șocul primei vederi. Strigătul nu este cel al persoanei suferinde și care strigă, ci al unei generații ahtiate după ceva care este mai mult decât tehnologia. Aceasta din urmă este transformată într-un ustensil facil prin care se poate transpune în propriile vieți secate acel ceva. Depresii, singurăți, afecte specifice unor timpuri lipsite de timp pentru meditație. Trăim o generație care nu gândește și nu se gândește, este pasivă și pironită în propriile dorințe mărunte. Avem nevoie de ceilalți pentru a ne comunica.

Cei doi artiști sunt fascinați de ideea de conectivitate și sociabilitate. De aici și sarcasmul lor. Au fost făcute doar 10 modele din acest prototip, în care că aveați ceva în minte. Snee și Crowe s-au axat foarte mult pe partea de design, după cum notează designboom.com.

[notice]what once was art becomes design and likewise, what was design transforms into art[/notice]

Transparente, formele invizibilului prin ochiul unei tinere artiste

Încet, dar sigur, artiștii români sunt din ce în ce mai expuși mai înspre vest. Evident, cei deja consacrați au unde o face acolo, dar vine și vremea tinerelor talente, vremea celor nedescoperiți încă.

Prietenii de la IAGA mi-au semnalat un eveniment internațional care are în centrul atenției promovarea unei tinere artiste de la noi din țară, Alexandra Mureșan.

Este vorba despre sticlă ca și materie a actului artistic și despre invizibil și formele sale. Aici sunt patru. Vă redau mai jos câteva detalii despre eveniment.

[info]Miercuri 13 mai, în cadrul  universității LUISS Guido Carlo din Roma situată pe strada România, va fi inaugurată expoziția “Sticlă”, a doua etapă din ciclul “Transparențe, patru forme ale invizibilului” promovată de către departamentul Activități Culturale LUISS.
Expoziția, curatoriată de către tinerii din grupul Anonima Curatori , prezintă două tinere artiste: Alexandra Mureşan şi Anna Di Prospero, având ca punct comun utilizarea sticlei ca şi materie în cercetarea lor artistică.
Această expoziție reprezintă o evoluție interesantă datorită antitezei discursului privind transparența, în comparație cu cea precedentă  intitulată “Aer”: rafinamentul, permeabilitatea perfectă și  intangibilitatea substanțială a eterului, intră în coliziune cu plasticitate, impenetrabilitatea și robustețea geamului. Două conjugări distante şi aparent opuse ale aceluiaşi accident aristotelic.
Anna Di Prospero, în ciclul său de autoportrete fotografice  jonglează cu conceptul de protecție față de sticlă, care se regăseşte în toate fotografiile sale şi se interpune între privitor şi subiectul compoziției sale. Povestea din spatele diapozitivelor artistei Di Prospero, evocă momente precise de o profundă intimidate împărtăşite cu membrii familiei acesteia. În toate fotografiile, dezvăluie prezența acestora printr-o placă de sticlă, printr-un joc cordial de reflexe ce par a sugera privitorului sa păstreze o anumită distanță; felul în care privim devine un act privat, care ne îndeamnă să observăm cu tăcerea și respectul rezervat momentelor solemne.
În schimb, în lucrările Alexandrei Mureşan, artist roman al galeriei IAGA International Art Gallery Angels, sticla este folosită ca materie pură şi devine instrument pentru a crea sculpturi care amintesc de orașele invizibile descrise de Calvino. Aşa cum, în celebrul roman de Alan Moore,  Dr. Manhattan construieşte  oraşul său ideal prin modelarea solului marțian, aşa Mureşan  foloseşte sticla pentru a da formă experiențelor sale: în acest fel iau naştere sculpturi, care sunt atât mici metereze fragile, în apărarea memoriei artistului, cât și monumente maiestuoase gata să inspire sugestiile publicului. Lucrările de fotografie ale artistei Di Prospero şi sculpturile Alexandrei Mureşan vor fi expuse până în 30 iunie, în culoarul stâng din Aula Chiesa din str. România, într-o expoziție feminină, care va introduce pentru prima data, un artist strain în ciclul Transparențe, datorită colaborării extraordinare din partea curatorului Ilaria Bignotti şi IAGA International Art Gallery Angels din Cluj Napoca.
Expoziția va fi deschisă publicului, cu programare în zilele de 16, 17, 24, 30 și 31 mai, și 7, 13, 20 și 27 iunie de la ora 10 până la 20.[/info]

Ce inseamna injection painting pentru Marcello De Angelis

Artistul veronez Marcello De Angelis lucrează cu amprente care se traduc în lucrări unice și irepetabile. Unele dintre ele ajung și la colecționarii săi. Injection painting este această tehnică, v-am vorbit despre ea într-un post anterior. Acum am luat legătura direct cu Marcello De Angelis, artistul explicându-mi direct despre ce anume este vorba.

Vă las mai jos în compania explicațiilor sale în limba engleză:

With my art I am trying to include the color in a logical and rational order. The first step in my art corresponds to a drawing, a sketch that is revised by a graphical modeling computer program. In this way, I create vector grids made up of lines and tangent curves, sort of geometric shapes which are then transferred to canvas. From this ordered structure, I realize a dense network of aligned colors. The result is a kind of labyrinth created by injecting the acrylic color on the canvas through an injection syringe needle. Using this technique, I outline dynamic surfaces consisting of changing, effects that change depending on the light, Marcello De Angelis.

Artistul a expus și la Cluj via IAGA, îi mai puteți admira operele până pe 6 iunie. Expoziția de aici a fost special creată pentru acest eveniment – Spiritual Grounds.

FOTO: marcellodeangelis.com