How to Turn Code into Art sau despre simple manipulari

Curatorul Aram Bartholl împinge limitele percepției mediatice, printând frânturi de coduri informatice și expunându-le într-o minigalerie, toate fiind înrămate precum tablourile tradiționale. Proiectul lui Bartholl se intitulează: „Cum să transformi Codul în Artă[1] ”, și expune maniera simplă, în aparență, de a manipula codurile pentru ca ele să devină produse artistice.

Continue reading “How to Turn Code into Art sau despre simple manipulari”

Cazul Darko Maver: un produs în transgresare

Unii artişti au simţit nevoia de a îmbina tipurile de artă. Orlan realizează performance-uri pe care le redă live prin intermediul unui site. Pe lângă faptul că este vorba despre un performance, artista apelează la spaţiul virtual, acolo unde îşi “depozitează” produsul. Eu vi-l ofer pe Darko Maver, articolul precedent cu Keysor Soze mi-a readus aminte despre acest caz exceptional.

Continue reading “Cazul Darko Maver: un produs în transgresare”

IAGA/ Cluj Calling Project – artistii clujeni sunt pusi pe harta artistica internationala

Anul trecut am publicat un interviu cu Walter Bonomi in revista #hibridmedia. Am discutat atunci si am inteles care sunt planurile IAGA – International Art Gallery Angels, de ce au ales Clujul, ce vor sa faca mai exact cu artistii clujeni. Ei bine, toate acele lucruri povestite incep sa se vada concret, intrucat oamenii de la IAGA au inceput sa puna in practica exact chestiunile pe care mi le-au marturisit cu putin timp dupa aparitia lor pe piata artistica din Cluj.

Continue reading “IAGA/ Cluj Calling Project – artistii clujeni sunt pusi pe harta artistica internationala”

Abuz de consum

“….disappointed visitors of the Biennale may turn their attention to a lot of garbage created by humans”

Au intrat sa vada lucrarile expuse de Loota si au gasit o groaza de porcarii realizate de oameni. Pentru a intelege acest lucru ar trebui sa ne intoarcem la chintesenta artei, la intrebarea care incearca sa o explice in fata noilor schimbari ale societatii. Da, si daca stau bine si ma gandesc la ipostaza in care s-au aflat in 1995 cei care au patruns in salon… Atunci nu se vorbea despre boom-ul internetului, despre Web 2.0 sau Semantic Web (web 3.0), erau doar martorii unui prank, unul artistic ce le-a aratat cat de ignoranti sunt in ceea ce priveste conventiile. Totul aproape simultan cu cautarile comandate de la Londra pentru Harry Kipper, un artist conceptual. Au platit aia cativa banuti pentru expeditii prin muntii de la granita italo-iugoslava, cand au primit in casuta de email un mesaj cum ca este vorba despre Luther Blisset, un proiect nebun 🙂

anigif_enhanced-buzz-28497-1347150237-9

Si da, tipii au continuat intre 1998 -1999 cu Darko Maver. Au reusit sa-iaduca, din nou, la Bienala, convingandu-i ca vor vedea operele socante ale unui artist mort la Podgorica. Nu era Web 2.0 pe atunci, insa Franco Mattes a reusit sa impanzeasca netul si presa cu informatii despre inchiderea lui Darko in Iugoslavia. Ei bine, va dati seama ce ar fi reusit tipii astazi cu toata nebunia de pe Social Media :)) Sau cine stie, cu toate rahaturile care zboara pe internet astazi, incercarea lor ar fi esuat.

Continue reading “Abuz de consum”