Cum să nu spui nimic prin apelul public la SRI şi SIE

Când emiţi păreri doar pe bază de forjări la suprafaţă, e posibil să-ţi scape o groază de chestii. Îţi scapă un dosar, uiţi de câteva nume, unele informaţii nu ajung la tine…chestii comune. Ce-i de făcut atunci? Păi, este clar că ai nevoie să intrii în arhive cu un excavator şi un buldozer, să ajungi până la măduva informaţiilor, la esenţa lor. Şi cine poate fi mai bun în România pentru aşa ceva decât SIE şi SRI? Păi dacă disutăm despre dezarhivarea unor date, sau cum ar spune Jussi Parikka – arheologie media, nimeni, nimeni nu se poate pune cu, de exemplu, SRI-ul. Când pisica este pasată de la unul la altul, fără puterea de a emite o judecată concretă, atunci se apelează la ei, la băieţii cu informaţia. Beneficiarii dau comenzi, iar agenţii de intelligence emit predicţii, oferă informaţii pe bandă rulantă. Aici este o chestiuţă. Când beneficiarul tău îţi cere să publici informaţii despre un alt beneficiar, adică Şova cere SRI să publice date despre el însuşi sau, mă rog, altă comandă aiuritoare, e clar că nu se va întâmpla asta. Treburile nu funcţionează aşa acolo. Aruncaţi şi voi un ochi pe Ars Analytica pentru o pătrundere de suprafaţă în sistemul intelligence.

Continue reading “Cum să nu spui nimic prin apelul public la SRI şi SIE”